Indianistul Arion Roșu

Indianistica și orientalistica din România au dat cercetării academice câteva nume importante.

Steliu Lambru, 24.04.2022, 16:18

Primul a fost Mircea Eliade,
născut în 1907, scriitor și reputat istoric al religiilor, cu o vastă carieră
științifică și didactică în Occident. Din generația următoare lui Eliade a
anilor 1920 de indianiști fac parte Sergiu Al-George, Anton Zigmund-Cerbu,
Eliza Zigmund-Cerbu, Marcel Leibovici și Arion Roșu, ultimii patru provenind
din rândul comunității evreiești bucureștene.

Arion Roșu s-a născut pe 1 februarie
1924 la București și a decedat pe 4 aprilie 2007 la Versailles, în Franța, la
83 de ani. A studiat filologia clasică la Universitatea din București și s-a
specializat în indianistică, în ayurveda și în istoria medicinei indiene
clasice. În 1964 a emigrat în Franța unde și-a continuat studiile la Sorbona și
și-a susținut doctoratul cu o teză despre concepțiile psihologice în textele
medicale indiene. A publicat mai multe articole științifice și volume despre
India și cultura indiană clasică.

Institutul
de Istorie a Religiilor al Academiei Române a omagiat personalitatea lui Arion
Roșu prin conferirea numelui său unei săli de studiu. Indianistul Eugen Ciurtin,
directorul institutului, l-a cunoscut pe Arion Roșu și, mai mult, a fost
îndrumat profesional de acesta. Ciurtin a spus că Roșu a fost un savant
universal nu doar român. Arion
Roșu nu este o figură parohializabilă, a unui singur loc, el este un savant, în
cel mai rău caz european. El este un savant planetar. De pildă, profesorul
David Gordon-White, profesor de istorie a religiilor de la University of
California, a studiat cu doi autori globali sub care s-a format. Unul a editat
și publicat prima oară în SUA, un anumit Mircea Eliade, și un altul a publicat
pentru prima oară în Europa, un anumit Arion Roșu. Că se întâmplă că aceștia
sunt români este doar unghiul nostru de a vedea evoluția studiilor indiene, a
culturii umaniste, la sfârșitul secolului 20. Arion Roșu este o mare figură cu
o fiabilitate a operei extraordinară, fiind singurul indianist și orientalist
de origine română care, în momentul morții, a beneficiat de ilustra onoare de a
avea un necrolog semnat de Pierre-Sylvain Filliozat în Journal asiatique, cel
mai vechi periodic de orientalistică generală al Europei, și care apare de două
secole fără întrerupere.

Ayurveda sau medicina clasică indiană
a fascinat și încă fascinează mulți oameni din toate timpurile și din toate
locurile. Ea l-a prins în misterele sale și pe Arion Roșu. Eugen Ciurtin. Arion Roșu s-a distins ca
istoric al religiilor și mai ales al științelor indiene, cu aplecare specială
asupra gândirii clasice sanscrite în medicină. De ce este important acest
lucru? Pentru că dintre culturile antice doar câteva culturi au un sistem
original de medicină. Cu alte cuvinte, sunt numai câteva civilizații, cum este
cea egipteană, cea chineză, cea indiană și cea greacă responsabile de a privi
pentru prima dată corpul uman cu toate splendorile și bolile lui. A te consacra
ayurvedei clasice însemna a restitui științificitatea și raționalitatea
culturii indiene antice.

Toți orientaliștii români au fost
influențați de Mircea Eliade, un fel de spiritus rector pentru tinerii care
doreau să descifreze tainele Indiei. Printre ei, și câțiva învățăcei evrei care
au fost nevoiți să-și explice opțiunile fasciste ale maestrului lor. L-am
întrebat pe Eugen Ciurtin care a fost reacția lui Arion Roșu, unul dintre ei,
față de biografia lui Eliade.

Am
discutat de mai multe ori cu domnul Roșu la Versailles, acolo unde locuia după
ce împlinise 70 de ani, și m-am considerat responsabil să-i spun că apăruse în
1996 extraordinarul și atât de durerosul Jurnal al lui Mihail Sebastian. Apoi,
articolele pe care el însuși le găsea în publicațiile franceze majore le decupa
și mi le trimitea. Ele discutau aplecarea sordidă spre dreapta, în contextul
bucureștean al tinereții lui Arion Roșu, pe care o avusese Mircea Eliade. Roșu
a fost influențat de monseniorul Vladimir Ghyka, sub semnul căruia s-a
convertit la catolicism după prigoana antievreiască de stat pe care a suferit-o
comunitatea evreiască din România. Lui i s-a părut de neînțeles ca cineva cu
darurile intelectuale și umane ale lui Mircea Eliade să ajungă să fie captiv,
și să rămână captiv atâta vreme, acelor fantasme toxice ale extremelor drepte
europene. Există documente în care Arion Roșu deplânge această situație. Dar
pentru faptul că s-a simțit legat destinal de Mircea Eliade, pentru că i-a
admirat întotdeauna extraordinara minte cu care a cucerit întreaga planetă,
Arion Roșu a ținut să fie foarte just și să împartă între ceea ce este operă
științifică, și în același timp să fie extrem de dur când alți colegi nu
înțelegeau în ce catastrofă un anumit profesor Nae i-a atras pe toți.

Arion Roșu este un nume românesc al
indianisticii mondiale care circulă în mediile academice specializate. Însă el
este și un nume universal și aceasta îl face un bun al lumii întregi.