Lucian Blaga, diplomat
În cultura română, numele lui Lucian Blaga este unul al excelenței. Este cunoscut chiar de pe băncile liceului, elevii îi găsesc numele și creația în paginile manualelor de limba și literatura română.
Steliu Lambru, 05.10.2025, 13:29
În cultura română, numele lui Lucian Blaga este unul al excelenței. Este cunoscut chiar de pe băncile liceului, elevii îi găsesc numele și creația în paginile manualelor de limba și literatura română. ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este printre cele mai populare poezii ale lui, iar universul creației sale este considerat unul de mare forță.
Lucian Blaga s-a născut în 1895 în județul Alba, pe atunci în Austro-Ungaria, și a murit în 1961 la Cluj. A studiat teologia la Sibiu și biologia și filosofia la Viena unde și-a susținut și doctoratul în filosofie în 1920. Debutează ca scriitor în 1919, la 26 de ani, influențat de expresionism. Scrie poezie și teatru și activează în presa culturală. Refugiat de la Cluj la Sibiu după 1940, anul cedării Transilvaniei de Nord Ungariei, și în perioada anilor de război este fondator al Cercului literar de la Sibiu, de orientare modernistă. La Sibiu este și profesor la universitatea care astăzi în poartă numele.
În 1948, legea reformei învățământului dată de regimul comunist duce la înlăturarea lui Blaga de la catedră. Revine la Cluj și este bibliotecar la filiala locală a Academiei Republicii Populare Române. În paralel cu munca de bibliotecar și cu cea de cercetător la Institutul de Filosofie al Academiei, face traduceri din literatura germană. A fost căsătorit cu Cornelia Brediceanu, fiica lui Coriolan Brediceanu, avocat și politician român din Banat, cu care a avut o fiică, Dorli.
Lucian Blaga a fost și diplomat. În anul 1926 a ales să reprezinte statul român în străinătate, cultura și abilitățile sale recomandându-l în acest sens. A ocupat posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna, între 1926 și 1936, și la Viena între 1936 și 1937. Tot între 1936 și 1937 a ocupat funcția de subsecretar de stat în Ministerul de Externe în guvernul condus de un alt scriitor, poetul Octavian Goga.
Cea mai înaltă funcție diplomatică ocupată de Blaga a fost cea de ministru plenipotențiar, echivalentul ambasadorului de azi, al României în Portugalia între 1938 și 1939. În 1939, regimul de autoritate personală a regelui Carol al II-lea l-a înlăturat pe Blaga din diplomație, considerat prea apropiat de Germania și de ideile partidului fascist al Gărzii de Fier. Un mare sprijin în alegerea carierei diplomatice l-a avut în soția sa care l-a urmat la reprezentanțele României din străinătate și l-a ajutat în întocmirea rapoartelor. Fiica lor s-a născut în 1930 la Berna unde Blaga era atașat de presă.
În arhiva Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română există un interviu cu avocatul, traducătorul și jurnalistul Horia Stanca din anul 2000. Acesta își amintea că printre cunoștințele sale din lumea culturală a perioadei interbelice era și Lucian Blaga.
”Pe Blaga l-am cunoscut fără să-l cultiv pentru că Blaga era mereu plecat în străinătate. A fost întâi ataşat de presă, pe urmă a fost şi el ministru plenipotenţiar, în ultima vreme a fost ministru plenipotenţiar la Lisabona. Când a apărut ca profesor universitar în Cluj, noi nu mai eram în Cluj, eram mutaţi deja la Bucureşti. Eu am plecat pe urmă la Berlin, aşa că nu l-am apucat decât în vacanţele când mă duceam acasă la Sibiu. El îl cultiva foarte mult pe fratele meu, pe Radu. Blaga îl cultiva ca pe un fel de succesor al lui, Blaga îl luase ca asistent pe Radu. Până la urmă însă Radu s-a ocupat mai mult de teatrologie şi de versurile lui.”
Horia Stanca l-a întâlnit pe Lucian Blaga de câteva ori și întâlnirile au fost memorabile. Însă nu pentru ce era anvergura intelectuală a lui Blaga ci pentru caracterul reținut al scriitorului.
”Eu l-am întâlnit pe Blaga în câteva împrejurări. O dată l-am întâlnit la un teatru, într-o seară, când era mai multă lume acolo și bineînţeles era o societate foarte veselă, foarte interesantă, dar unde nu se putea sta de vorbă şi la discuţii. Nici n-am avut de altfel niciodată nici un fel de discuţii. Pe urmă l-am întâlnit într-o zi, fiind împreună cu fratele meu, Radu, la Sibiu, pe bulevard, şi ne-am instalat frumos la o masă să luăm o bere. Au mai venit încă doi prieteni ai fratelui meu şi am stat acolo dacă nu două ore la poveşti. Dar Blaga nu vorbea deloc. Şi i-am spus lui Radu după aceea: <Mă, dar cum se face că Blaga nu spunea nimic?> Iar Radu zice: <Niciodată nu spune nimic. El doar stă şi ascultă.> Zic: <Păi, dacă nu vorbeam noi, pur şi simplu ne plictiseam acolo>. Nu era vorbăreţ Blaga absolut deloc. Mai spunea din când în când câte o glumă, dar glumele lui erau cam nesărate.”
Omul de cultură Lucian Blaga a fost și un diplomat care și-a reprezentat țara și nu a fost nici primul și nici ultimul care s-a angajat în acest demers. A făcut-o cu competență mai ales grație calităților sale și sprijinit de familie.
