Poetul Ștefan Augustin Doinaș

Poetul, traducătorul, eseistul, academicianul și politicianul Ștefan Augustin Doinaș, de la nașterea căruia s-au împlinit 100 de ani, este cunoscut liceenilor și publicului cultural român prin poemul Mistrețul cu colți de argint.

Steliu Lambru, 05.06.2022, 15:16

Poetul,
traducătorul, eseistul, academicianul și politicianul Ștefan Augustin Doinaș,
de la nașterea căruia s-au împlinit 100 de ani, este cunoscut liceenilor și
publicului cultural român prin poemul Mistrețul cu colți de argint. Poemul a
fost subiect de studiu în manualul de limba și literatura română pentru clasa a
XII-a și a fost popularizat în anii 1970 de cenaclul Flacăra.

Pe numele său real Ștefan Popa, Doinaș s-a născut
pe 26 aprilie 1922 în județul Arad, într-o familie cu o situație materială
bună, și a murit pe 25 mai 2002 la București, în vârstă de 80 de ani. Studiile
liceale și le face la Arad și se familiarizează cu operele unor scriitori
români importanți ai secolelor 19 și 20 precum Vasile Alecsandri, Dimitrie
Bolintineanu, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și cu operele unor poeți francezi
precum Stephane
Mallarmé și Paul Valéry.
În 1941 merge la Sibiu pentru a deveni student în medicină al Universității din
Cluj, refugiată acolo după ce în 1940 Transilvania de Nord fusese cedată
Ungariei.

Abandonează medicina pentru a studia Litere și Filosofie, facultate
pe care o absolvă în 1948. Între 1948 și 1955 este profesor de limba română și
în același an 1955 renunță la a mai preda și se stabilește la București. În
1956 se angajează la revista Teatru, revistă de critică teatrală. În 1957, în
urma condamnării la un an de închisoare, este concediat și primește interdicție
de a publica până în 1963. După eliberare reușește să se agajeze la revista
Lumea prin intervenția lui George Ivașcu, influent om de cultură. În 1969 se
mută la revista literară Secolul 20, una dintre revistele literare române de
mare ținută, revistă de care va fi legat până la sfârșitul vieții. Din 1964 și
până în 2000 a publicat 13 volume de poezie pe teme existențialiste.

În
biografia lui mai sunt șase volume de critică literară și eseistică, două
volume de literatură pentru copii, o piesă de teatru și un volum de proză.
Omagiindu-i personalitatea, poetul și istoricul literar Ion Pop a arătat
că stilul lui Ștefan Augustin Doinaș este cel în care se poate concepe un
limbaj poetic combinând opusul dintre rigoarea științelor exacte și libertatea
unui joc fără constrângeri.

La
prima vedere, poezia lui Ștefan Augustin Doinaș pare foarte departe de lumea
jocului, considerată de mulți ca spațiu al unor activități gratuite, libere și
în iresponsabilitatea lor față de seriosul existențial. Doinaș este și el un
rafinat artizan verbal, iar imaginea sa, imprimată de la început în memoria
cititorului, a fost a unui autor mai curând de versuri supuse rigorilor
clasice, strict controlate intelectual. Este omul cu compasul, cum spune un titlu
de carte importantă a sa.

Doinaș
a fost și un reputat traducător, a publicat 30 de volume de traduceri de
poezie. A tradus două mari capodopere ale literaturii universale, Faust de Johann
Wolfgang Goethe și Așa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche. Ambele
traduceri sunt considerate monumente de recreare în limba română a celor două
capodopere. De asemenea, Doinaș a fost tradus în 10 limbi europene, inclusiv în
cele mai circulate precum franceza, engleza, germana, italiana și spaniola. Ca
semn al recunoașterii autenticității și valorii operei sale, Academia Română
l-a primit în rândurile sale în 1992.

Doinaș a făcut parte dintr-o generație de români traumatizată de regimul
comunist. A avut de suferit chiar de la începuturile acestuia, de la sfârșitul
anilor 1940, părinții săi fiind declarați chiaburi, adică aceia care exploatau
țărănimea, conform ideologiei marxist-leniniste. În anul 1957 se produce o
mare schimbare în viața sa. După moartea lui Stalin din 1953, Doinaș, asemenea
tuturor românilor, se aștepta la mari schimbări, însă ele nu au venit. După
lichidarea revoluției anticomuniste din Ungaria din 1956, pe 3 februarie 1957
este arestat și condamnat la un an de închisoare pentru omisiune de denunț.
Scriitorul Marcel Petrișor îl vizitase, îi vorbise despre revoluția
anticomunistă din Ungaria și despre o eventuală solidarizare a românilor cu
schimbările de acolo. Arestat și torturat, Petrișor mărturisise anchetatorilor
cu cine mai discutase despre evenimentele din țara vecină.

După 1989 însă se va
afla că deținutul politic Ștefan Augustin Doinaș, el însuși victimă a unui
denunț, fusese la rândul său denunțător. Doi scriitori, Ion Caraion și Ion Omescu,
au fost arestați în 1957, tot ca urmare a revoluției anticomuniste din Ungaria,
și închiși, martor al acuzării fiind Doinaș. Eliberat după un an, pe 8 aprilie
1958 se căsătorește cu Irinel Liciu, balerină la Opera Română, cu care va
conviețui 44 de ani. Ca într-o tragedie shakespeariană, la câteva ore după
moartea lui Doinaș din 2002, Irinel Liciu se sinucide înghițind o cutie
întreagă de somnifere.

Ștefan Augustin Doinaș a fost și politician. După 1989 a scris zeci de
articole de presă virulent anticomuniste și s-a înscris în Partidul Alianței
Civice. Între 1993 și 1996 a ocupat un fotoliu de senator.