Radio Basarabia

Postul teritorial de la Chişinău, din Basarabia, avea menirea să combată propaganda antiromânească făcută prin intermediul postului de Radio Tiraspol din Moldova sovietică de peste Nistru, care emitea din 1930.

Steliu Lambru, 14.10.2019, 14:08

Radio România a fost de la început un proiect naţional. El era parte din efortul de educare şi informare a oamenilor pe care societatea românească şi-l propusese sieşi. Acoperirea întregului teritoriu era şi o parte a strategiei de consolidare a statului român într-o nouă formă după unirea teritoriilor cu populaţie majoritar românească din imperiile multinaţionale cu Regatul României în 1918. Astfel, în afara staţiei centrale de la Bucureşti, care îşi începea emisia pe 1 noiembrie 1928, apăreau posturile teritoriale Cluj, Iaşi şi Chişinău.

Postul teritorial de la Chişinău, din Basarabia, avea menirea să combată propaganda antiromânească făcută prin intermediul postului de Radio Tiraspol din Moldova sovietică de peste Nistru, care emitea din 1930. Chişinăul a fost primul post teritorial al Radiodifuziunii Române întrucât acolo programele de la Bucureşti aveau o recepţie mai slabă. Programul său era acelaşi ca al staţiilor centrale de la Bucureşti, plus câteva ore pe săptămână de program local. Astfel, Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, în şedinţa din ziua de 29 octombrie 1937, aproba crearea postului de la Chişinău care va funcţiona sub denumirea de ”Radio Basarabia” şi va emite pe lungimea de undă de 291,2 metri, cu o putere de 20 de kilowaţi.

În anii ’30, Gheorghe Crisbășanu era tehnician la Radio România şi a lucrat la montarea echipamentelor radiofonice la Chişinău. Într-un interviu acordat Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în 1997, el îşi amintea cum au decurs lucrările la inaugurarea postului Radio Basarabia: ”Staţia de 20 kilowați a fost demontată şi dusă la Chişinău. Drumul a durat cam două zile. O zi ne-am dus până la Bacău, şi de la Bacău ne-am dus până la Iaşi unde am urcat-o într-o curte şi acolo am staţionat pentru alimentarea maşinilor. Erau camioane de patru tone, International, Ford, Plymouth și Dodge pentru că noi, în Radiodifuziune, aveam numai maşini americane. De acolo am ajuns la Chişinău, am debarcat toate aparatele şi băieţii care erau tehnicieni radio s-au apucat de montaj, clădirea era deja gata pentru antenă. Am fost doi la o maşină, plus două turisme. Într-unul a fost directorul general Lulu Ionescu şi directorul tehnic Lohan. După ce au terminat montajul, s-au retras la Bucureşti și au rămas numai oamenii care au rămas pentru exploatare.”

În pas cu desfăşurarea lucrărilor, revista ”Radio Universul” din ziua de 1 octombrie 1938 anunţa: ”De la 1 ianuarie 1939, radiofoniştii din Basarabia vor putea să asculte grai şi muzică românească fără să aibă nevoie de aparate mari, ci cu aparate simple, la îndemâna tuturor. Pilonul emiţător de la Chişinău este gata şi el constituie un prilej de mândrie pentru localnici. Instalaţiile tehnice sunt pe cale de completare, ca şi amenajarea studioului care se găseşte în centrul Chişinăului, pe strada Puşkin.” Pe 8 octombrie 1939 îşi începea emisia Radio Basarabia şi aceeaşi revistă ”Radio Universul” nota cu satisfacţie pe 3 noiembrie 1939: ”de la intrarea în funcţiune a postului Chişinău se observă o sporire simţitoare a numărului abonaţilor din Basarabia şi Moldova. Sunt desigur galeniştii şi posesorii de aparate cu o lampă sau două, care pot asculta acum emisiuni româneşti recepţionate puternic şi clar de aparatele lor minuscule.”

Însă activitatea postului Radio Basarabia se încheia brusc în următorul an. Ca urmare a ultimatumului dat României în iunie 1940, Uniunea Sovietică ocupa teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru, adică Basarabia. Între pierderile pe care România le-a suferit atunci s-au numărat oamenii şi echipamentele postului de radio. Au fost pierduţi 90.000 de abonaţi şi 150 de milioane de lei, din totalul de 300 de milioane cât era întregul buget, deci o pierdere de 50%. În iunie 1941, România elibera Basarabia pierdută cu un an înainte şi pe 25 iunie 1941, ”batalioanele de distrugere” ale NKVD-ului aveau ca misiune, printre altele, distrugerea în totalitate a multor clădiri importante care neputând fi evacuate trebuia distruse. Mai mult, sovieticii îi împuşcaseră pe cei care lucrau la postul de radio, fără judecată, consideraţi ”trădători şi agenţi ai imperialismului românesc”, cadavrele lor fiind găsite mai târziu într-un puţ părăsit.

Gheorghe Crisbășanu îşi amintea ce a găsit la Radio Basarabia la eliberarea din 1941: ”Când a început războiul eram în divizia I blindată, compania noastră era compania întâi de tancuri și noi am ocupat Chişinăul. După ce am terminat cu ocuparea Chişinăului, a doua zi am luat doi soldaţi înarmaţi cu mine şi ne-am dus la postul de radio. Ne-am orientat după un pilon, un pilon fusese minat şi în picioare rămăsese un singur pilon, care se vedea de pe dealul unde eram noi. Am plecat pe jos până acolo și când am ajunsi acolo am găsit staţia minată, dar nu stricată complet. L-am anunţat pe directorul general al Radiodifuziunii, printr-un motociclist care venea la Bucureşti la Statul Major, ca să vină cu maşinile să ridice staţia şi piesele care rămăseseră. La vreo patru zile ne-am dus din nou să vedem ce se mai întâmplase. Veniseră directorul general, unul Ionescu, patru camioane, două turisme cu oamenii necesari. Eu m-am retras la unitate şi am plecat în urmărirea ruşilor spre Odessa.”

După 1941, Radio Basarabia nu mai putut fi refăcut, misiunea sa fiind preluată de Radio Iaşi. Din decembrie 2011, Radiodifuziunea Română este prezentă pe piaţa media din Basarabia cu postul Radio Chişinău.