Radio Linz în limba română
La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, românii din Austria au format Comitetul Național Român pentru a face lobby pe lângă Aliați și pentru a se ajuta reciproc.
Steliu Lambru, 02.04.2018, 13:28
La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, românii din Austria au format Comitetul Național Român pentru a face lobby pe lângă Aliați și pentru a se ajuta reciproc. Refugiații români erau internați în lagărul de la Linz de către guvernământul militar american ca foști inamici. La Radio Linz, românii au avut și o emisiune pentru a comunica mai bine unii cu ceilalți dar și pentru a întreține speranța în perspectiva obținerii unei situații postbelice cât mai bune pentru România.
Comunitatea românilor din Austria era diversă: unii fuseseră prizonieri luați de armata germană, alții erau la studii, alții lucrau în Austria în câteva ramuri industriale, foști membri ai Gărzii de Fier care plecaseră din România în 1941. Preotul ortodox Richard Grabovschi a fost ofițer în timpul războiului și a făcut parte din cei care au înființat Comitetul Național Român. Intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în 1998, el își amintea cum a fost începutul. ”Acolo, în lagăr, noi eram cam între 350-370, era o fostă cazarmă a armatei germane. S-a făcut acest comitet, i-am găsit numele Comitetul Naţional Român, şi ne-am dus cu o jalbă la autoritãţile americane. Problema se punea cum să vorbim pentru că niciunul din noi nu ştia englezeşte. Spre marele nostru noroc, când am ajuns la Comandamentul militar al Austriei Superioare, vorbind româneşte pe culoar a venit la noi un cetăţean îmbrăcat în uniformă americană, fără grade şi insigne militare, şi auzindu-ne româneşte ne-a întrebat dacă suntem români, Ne-a întrebat ce căutam acolo și noi i-am povestit. Ne-a spus că era interpret pentru limba germană, era un profesor din Ohio pe care îl chema Gheorghe Leucă, făcuse un doctorat în germanistică şi ajunsese interpret pentru limbă germană la Comandamentul militar american. Şi el ne-a zis că intră cu noi la comandantul american. A mers cu noi înăuntru, noi am spus ce ne durea, americanul ne-a ascultat și a spus că va revizui situația noastră.”
În urma memoriului, românilor din lagăr li s-au îmbunătățit condițiile. Membrii Comitetului au scris un memoriu autorităților militare americane în care le îndemnau să nu-i mai considere pe români foști inamici și să țină cont de faptul că armata română luptase alături de aliați după data de 23 august 1944. În urma demersului Comitetului, românii din lagărul de la Linz au fost luați în evidență și majoritatea au consimțit să ajute la înlăturarea efectelor bombardamentelor, la reconstrucția căilor de comunicație, în agricultură, în fabricile care mai funcționau. Autoritățile militare americane au permis românilor chiar să aibă o emisiune la postul de radio local, o dată pe săptămână, joia dimineață de la ora 10.30 la ora 11.
Richard Grabovschi a fost crainic la acea emisiune: ”Postul de radio de la Linz a fost postul de normal de radio austriac, prin care guvernul militar american a stabilit că era cel mai bun mijloc de comunicare între comitetele naţionale şi oamenii de naţionalităţi diferite care trăiau în regiune, ca ei să fie legaţi sau anunţaţi prin program de radio. La început, ni s-a dat un sfert de ceas şi după aia s-a mărit la jumătate de ceas şi a rămas ca între noi să alegem pe cine va vorbi la postul de radio. Când eşti mai tânăr şi mai mic toţi zice ești trimis peste tot. Şi aşa că a căzut pe capul meu să mă duc şi să vorbesc la radio. În acest program de obicei cânta o placã sau douã cu muzicã românească, am cântat de câteva ori ”Trăiască Regele!” şi ”Pe al nostru steag” şi ”Trei culori” şi câte o muzică aşa, mai săltăreaţă, cu Maria Tănase, Ioana Radu, Mia Braia. Pe urmă, citeam comunicate sau anunţam: ”Ion Popescu, din cutare şi cutare loc caută pe verişoara ori pe sora lui care ar fi refugiată în Austria în zona cutare, ori în Germania. Cine cunoaşte sau ştie este rugat să anunţe ori pe respectivi şi dădeam numele şi adresa ori Comitetul Naţional Român”. Tot de acolo se anunţa când mergeam în provincie să facem înregistrãri. Însă pentru a preveni situații neplăcute, programul trebuia predat în scris. Tot ce voiam să spunem trebuia predat cu trei zile înainte pentru a fi verificat. ”Anunțul era așa: ”Iubiţi ascultători… Aici este postul de radio din Austria Superioarã de la Linz, la aparat vorbeşte reprezentantul Comitetului Naţional Român, sublocotenentul Richard Grabovschi.”
Dar trecerea timpului l-a făcut pe Grabovschi să aleagă plecarea în SUA unde mai activa un Comitet Național: ”Am obţinut viza în toamna lui 1951 şi am plecat în 1952 sosind la New York la începutul lunii iunie. Acest Comitetul Naţional Român despre care vorbesc eu deja funcţiona. Citeam de vreo doi ani de zile gazete publicate în America cum era ”Solia”, publicaţia episcopiei, cum era ”America”, organul oficial al Uniunii şi Societăţilor Fraternale, era încă o gazetă care se numea ”Foaia poporului” scoasă de unul Gheorghe Stănculescu, şi din când în când ne venea şi o gazetă ”Unirea” scoasă de biserica greco-catolică din America pentru că aicea comuniştii nu au putut să-i desfiinţeze pe greco-catolici cum au făcut în România în 1948.”
Cei mai mulți membri ai Comitetului Național Român din Austria au ales să plece după ce devenise clar ce curs va lua istoria. Iar Radio Linz a fost o punte prin care au putut să se regăsească, să-și refacă viețile în libertate.
