Radio România liberă
În istoria posturilor de radio în limba română, Radio România Liberă este un nume mai puțin cunoscut.

Steliu Lambru, 05.05.2025, 15:15
În istoria posturilor de radio în limba română, Radio România Liberă este un nume mai puțin cunoscut. ”Radio România Liberă” a fost de fapt numele serviciului român din cadrul postului de radio al Cominternului care propaga idei comuniste, internaționaliste, antifasciste și antirăzboinice în anii celui de-al doilea război mondial. El nu trebuie confundat cu Radio Moscova în limba română care difuza emisiuni ale postului public de radio din Uniunea Sovietică destinate spațiului românesc.
Anton Bejan s-a născut în anul 1919 în Basarabia și a devenit activist comunist înainte de război. În iunie 1940, la invazia sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord, el a rămas în teritoriul ocupat. Atunci când a fost nevoie de un vorbitor de limba română pentru deschiderea postului de Radio România Liberă, se afla în Georgia, la Tbilisi, unde lucra la o fabrică de armament. În 1997, într-un interviu acordat Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Bejan își amintea cum a început cariera sa de jurnalist în 1943.
”Ana Pauker şi Valter Roman s-au interesat de o persoană care să ştie bine limba română şi să fie crainic la postul de radio România Liberă. Lenuţa Tudorache, o prietenă, m-a recomandat pe mine. Ei au dat o telegramă la Comitetul Central din Georgia şi am fost chemat la Comitetul Central. Era foarte greu de călătorit, mi-au dat bilete de tren cu care am plecat la Moscova, de călătorit cu avionul n-au putut să-mi dea bilete. Am călătorit foarte greu și cu trenul, vreo săptămână am făcut.”
Bejan este angajat împreună cu alți opt români, șase femei și trei bărbați. Condițiile de muncă erau cele obișnuite și atmosfera era una în care se întâlneau mai multe națiuni.
”Noi eram acolo mai mulți angajați, cu salarii și cu tot ce trebuia. Acolo era un Centru de emisie care emitea aproape în toate limbile lumii. Era dirijat de Comintern, dar era separat de clădirea Cominternului. Acest Centru avea redacţii, pentru fiecare ţară avea câte o redacţie. Să enumăr aceste redacţii: întâi erau balcanicii, cu care noi eram în cele mai bune relaţii, sârbii, bulgarii, grecii, turcii. După aceea, erau cehii, ungurii, cu care noi ne certam toată ziua, austriecii, nemţii, englezii, americanii, finlandezii.”
Radio România Liberă, prin menirea sa, era exponent al unor interese contrare opiniei publice române de la acea dată. Iar jurnaliștii de acolo voiau să schimbe acea opinie. Anton Bejan.
”Emiteam de trei ori pe zi, câte o oră. Erau programe în primul rând de propagandă antifascistă, împotriva Germaniei. Noi duceam războiul psihologic în spatele frontului. Mai erau și știri. Noi, în emisiunile noastre, făceam apel la partidele istorice, la cetăţenii români, să se opună războiului, să-şi salveze patria. Erau nişte materiale care nu aveau nimic împotriva României, ci dimpotrivă, luptam pentru salvarea României care intrase într-o situaţie catastrofală. Noi ştiam că împotriva Naţiunilor Unite, cele mai mari ţări, România nu putea să facă nimic, soarta războiului era dinainte hotărâtă. Dădeam ştiri şi din ţară, noi primeam acolo, prin Turcia, ziare din România, ne inspiram din aceste ziare şi comentam.”
În afara știrilor, comentariilor și reportajelor, jurnaliștii de la România Liberă monitorizau și emisiunile posturilor de radio în limba română. Deși fiecare serviciu avea specificul țării respective, exista o coordonare superioară care dădea linia editorială a stației. Anton Bejan.
”Toate aceste redacţii erau coordonate de un grup condus de Bedřich Geminder, membru al Partidului Comunist din Cehoslovacia, un om extraordinar de capabil. Grupul lui scotea un buletin cu ştiri din aceste emisiuni, pe ţări. Și acest buletin circula la membrii Cominternului, circula la Comitetul Central, se multiplica în câteva sute de exemplare şi se difuza. În acest buletin apăreau şi unele articole de orientare scrise de unii membri mai marcanţi din fiecare țară, în special despre situaţia politică din ţările lor, situaţia partidelor, şi așa mai departe. Era un buletin informativ. Practic, noi n-am avut cenzură decât din partea acestui Geminder, dar el nu ne citea materialele, făcea de multe ori nişte sondaje cu scopul de a ne ajuta. Nu se amesteca, nici nu cunoştea problemele noastre. Oricum, exista o centralizare a activităţii acestui Centru de emisie.”
Însă audiența stației și a ideilor pe care le promova era foarte slabă printre români, în ciuda încurajărilor primite din țările democratice. Anton Bejan.
”Noi am primit prin Radio Londra un mesaj în care ne-au felicitat pentru activitatea noastră şi ne-au urat succes. Noi am răspuns la fel, cu un mesaj. Acum, audienţă mare, după cum mi-am dat seama după ce am venit în ţară, postul nostru nu prea a avut. Totuşi, am întâlnit unii oameni care ne ascultau. Aşa că, la anumite ore, eu ieşeam pe post şi spuneam Aici e Radio România Liberă! Ascultaţi emisiunile noastre pe unde… Și începeam.”
Radio România Liberă și-a încheiat activitatea în august 1944, după ce România a ieșit din alianța cu Germania. Drumul propagandei și climatului de teroare comunistă pentru aproape o jumătate de secol era deschis.