Regina Maria a Iugoslaviei
Marie de Hohenzollern-Sigmaringen a fost botezată în confesiunea ortodoxă la câteva luni după naştere. În volumul său de memorii Povestea vieţii mele, mama sa o descria ca pe un copil vesel şi zâmbitor şi uimitor de drăgăstoasă.
Steliu Lambru, 12.05.2014, 13:04
Principesa Marie von Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut pe 6 ianuarie 1900 ca cel de-al treilea copil şi a doua fiică a principelui Ferdinand, viitorul rege Ferdinand I, al României şi a soţiei acestuia, Maria. Alintată de mama sa Mignon, după opera muzicianului francez Ambroise Thomas, care a trăit între 1811 şi 1896, dar şi cu numele mai românesc de Marioara sau Mărioara, mica pricipesă a fost o fiinţă modestă şi sensibilă pe care viaţa nu a scutit-o de mari încercări. Avea să devină prima şi singura regină a Iugoslaviei după căsătoria ei cu regele Alexandru I.
Marie de Hohenzollern-Sigmaringen a fost botezată în confesiunea ortodoxă la câteva luni după naştere. În volumul său de memorii Povestea vieţii mele, mama sa o descria ca pe un copil vesel şi zâmbitor şi ”uimitor de drăgăstoasă”. A urmat şcoală particulară împreună cu fraţii ei, unul dintre profesorii lor fiind istoricul Nicolae Iorga. Anii primului război mondial au fost aspri şi pentru tânăra principesă, aşa cum au fost pentru întreaga Europă. Traumele războiului au însemnat refugiul guvernului şi Coroanei României la Iaşi, în capitala Moldovei. Sfârşitul războiului avea să aducă o Românie mai mare decât fusese cea de dinainte de 1918, dar o despărţea de fratele ei, care va pleca la studii în Marea Britanie. Cu el nu se va mai întâlni decât după 25 de ani, fără coroană, în exil.
Sfârşitul războiului avea să-i aducă însă prima mare schimbare a vieţii ei. Pe 9 iunie 1922, la vârsta de 22 de ani, Mignon se căsătorea cu regele Alexandru I Karageorgevici, unificatorul sârbilor, croaţilor şi slovenilor în viitorul Regat al Iuugoslaviei. Principesa timidă, nepretenţioasă, fragilă chiar, ajungea regină. Cei doi se cunoscuseră în 1921, cu ocazia unei vizite făcute în România de suveranul iugoslav. Era începutul unei relaţii care se va materializa nu numai printr-o alianţă matrimonială, ci şi printr-o încercare de cooperare regională. Logodna va avea loc la Bucureşti, iar nunta la Belgrad la care au fost prezenţi membri ai diferitelor Case Regale europene.
Mignon s-a comportat ca o adevărată regină. A învăţat limba supuşilor săi şi a dăruit soţului său 3 fii: viitorul rege Petru al II-lea, Tomislav şi Andrei. Se spune că noua regină şi-a cucerit din prima zi noul său popor. Dar în 1934 urma a doua schimbare din viaţa reginei. Avea să devină văduvă, la 34 de ani, în urma atentatului de la Marsilia în care regele Alexandru I a fost asasinat. Se spune că după înmormântarea soţului, regina Maria nu a mai râs niciodată şi a purtat doliu până la sfârşitul vieţii ei.
I-a fost alături şi fiului ei, minorul rege Petru al II-lea. Atunci când regentul Paul Karageorgevici a acceptat în 1941 cererea lui Hitler ca prin Iugoslavia să treacă armament spre Grecia, Mignon a protestat cu vehemenţă. Cel de-al doilea şoc avea să urmeze în aprilie 1917 când Germania avea să ocupe Iugoslavia, Mignon şi fiul ei reuşind să plece în exil în Elveţia. Sfârşitul celui de-al doilea război mondial aducea a treia schimbare din viaţa reginei, care a fost percepută ca adevărata prăbuşire. Gherilele comuniste ale lui Tito luau puterea, proclamau republica şi interziceau intrarea în ţară a suveranului legitim Petru al II-lea. În primăvara 1947, conducerea comunistă a Iugoslaviei dădea un decret prin care reginei Maria Karageorgevici i se anula cetăţenia iugoslavă şi i se confisca averea. ”Am pierdut totul, definitiv” îi scria ea reginei Elena, mama regelui Mihai I al României, în primăvara anului 1947. ”Am pierdut ţara părinţilor, ţara supuşilor, soţul, coroana, tronul fiului şi cea ai mare parte din averea moştenită. Nu-i mai am decât pe cei trei băieţi, mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoşi, o libertate nefolositoare şi o vârstă prea târzie pentru bucuriile vieţii.”
La procesul de la Palatul Justiţiei de la Belgrad de pe 14 aprilie 2014, Tribunalul Suprem a apreciat că prin decretul emis de autorităţile comuniste, reginei Maria i s-au încălcat drepturile omului din motive politice şi ideologice. Cererea de reabilitare a reginei a fost înaintată de moştenitorii ei, fiii Tomislav şi Andrei Karageorgevici, şi nepoţii Lavinia, Katarina, Dimitrie şi Mihailo. Lucian Marina este jurnalist la Radio Novi Sad şi l-am rugat să comenteze decizia Tribunalului Serbiei cu privire la regina Maria. ”Ea a fost reabilitată recent în sens civic. Decizia Tribunalului Suprem al Serbiei a fost una şi aşteptată, şi normală, logică, mai ales că Serbia merge către Europa şi respectă drepturile civice. Dacă s-a făcut amnistierea familiei Karageorgevici, această amnistiere a reginei Maria, în calitate de cetăţean, înseamnă ca moştenitorii ei trebuie să intre în drepturi privind moştenirea care le aparţine. Se vor găsi în seifurile reginei multe lucruri care acum sunt în seifurile preşedintelui de pe vremea marelui Karageorgevici.”
Mignon s-a stins din viaţă pe 22 iunie 1961 la Londra. În spiritul în care a fost dată şi reabilitarea, guvernul sârb a adoptat o decizie prin care se stabilise un comitet organizator pentru exhumarea şi transferul rămăşiţelor pământeşti ale membrilor Casei Regale Karageorgevici la Mausoleul Regal Oplenac, în apropierea Belgradului.
(Marius Tiţa, George Prodescu, Steliu Lambru)
