Securitatea și KGB-ul în divorț
Cea mai de temut instituție a statului comunist român a fost Securitatea, creată după modelul NKVD-ului, KGB-ul de mai târziu.
Steliu Lambru, 21.10.2024, 16:40
Cea mai de temut instituție a statului comunist român a fost Securitatea, creată după modelul NKVD-ului, KGB-ul de mai târziu. Structură cu dublu rol, informativ și represiv, Securitatea a fost până la finele anilor 1950 sub controlul total al KBG-ului, așa cum era întreaga Românie. Însă de la începutul anilor 1960, așa-numita ”politică de independență a României față de URSS” a însemnat un divorț al Securității române de KGB, o emancipare a sa. Liderul de la București Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost cel care a început procedura de divorț cu mult tact.
Generalul Neagu Cosma a fost ofițer în Direcţia de Contraspionaj din Departamentul Securităţii Statului, direcție pe care a și condus-o. În 2002, intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, a spus povestea îndepărtării Securității de KGB: ”Cât au fost aici sovieticii şi erau puternici aveau consilieri şi aveau oamenii lor în pârghii de comandă, şi în politică şi pe linia serviciilor speciale, treburile se rezolvau simplu. Se rezolvau à la Kremlin, cu toroipanul. Atunci se făceau arestări masive pe motive întemeiate şi mai puţin întemeiate, pe lucruri minore. Rolul consilierului, care ofiţer al KGB-ului, era de a consilia pe comandantul unităţii. Exista la nivel de ministru un consilier, şeful tuturor consilierilor, şi consilieri la unităţi. El trebuia să consilieze la cererea comandantului, respectiv la cererea ministrului. Aveam o problemă de orientare, de tehnică, de metodologie de lucru, îi dădeam tema şi el, <cu experienţa lui>, aşa se spunea, trebuia să-ţi dea o soluţie. Iar tu o aplicai sau nu. Acesta era rolul lui teoretic. Practic, el se amesteca în toate. De fapt, consilierii sovietici erau şi dirijori de reţele de spioni, de propriile reţele, care existau în structurile Securităţii.”
Sufocați de omniprezența sovieticilor, românii încearcă să găsească o soluție. Neagu Cosma: ”La un moment dat, ministrul Drăghici, disperat că ăştia se bagă peste tot, ne chemă şi ne zice: <Băi, faceţi-le programe! Ăstora le place pescuitul, le plac plimbările, le plac excursiile, poate şi femeile și vodca. Daţi-le ce le place, duceţi-i, să nu mai fie acolo când lucrați.> Şi pentru că sovieticii erau foarte agresivi după evenimentele din Ungaria, ne-am trezit deodată cu 6 consilieri în Direcţie. Nu am mai întrebat pe nimeni nimic, dar atunci chiar că ne călăreau. Nu prea ştiam ce fac ei. Adunau informaţii, nu mai aveau de fapt nici o explicaţie pentru prezența lor. Trebuia să fie un consilier la comandant, conform convenţiei guvernamentale. Dar ăştia nu mai aveau nici o explicaţie, ăştia veniseră să-l ajute pe consilier. Explicaţia era că ei trebuia să aibă pulsul locului, se temeau că se întâmpla ceva şi pe la noi şi au fost trimişi să fie prezenţi.”
La începutul anilor 1960, Dej hotărăște că se depășise o limită în relațiile româno-sovietice. Pentru înlăturarea prezenței agenturii KGB s-a folosit Centrul de Informare și Documentare al Securității. O echipă de 5-6 ofițeri serioși și discreți coordonată de Neagu Cosma a început întocmirea unui tabel.
”Până prin ‘62 cred că reconstituisem în proporţie mare, poate 80%, din reţeaua lor de pe teritoriul ţării noastre. Nu aveam un alt fel de misiune ci doar să o reconstituim, să o știm. S-au făcut nişte tabele de sus până jos, asta era reţeaua, cu scurte trimiteri, cu scurte comentarii și note. Tabelele cuprindeau reţeaua veche care activa pe aici, reţeaua care venise cu divizia Tudor Vladimirescu, cu divizia Horia Cloşca şi Crişan, ăia care fuseseră paraşutaţi în timpul războiului pe aici prin ţară, oameni de-ai ruşilor. Şi tabelele astea au fost prezentate lui Gheorghiu-Dej.”
Strategia românilor a fost simplă. Spionilor sovietici li s-a spus că toată activitatea lor era cunoscută, erau iertați și li se cerea să nu mai colaboreze cu KGB. În caz contrar, intrau sub incidența legii penale. Cei mai mulți au acceptat oferta Securității. Neagu Cosma a arătat care a fost primul criteriu care a stat la baza includerii pe tabel.
”În primă fază cred că am avut vreo 180 de spioni pe tabel, din toată ţara. La aceştia s-au adăugat cei cu situaţii mai puţin certe, dar cu temeinice indicii că ar putea să fie spioni sovietici. Spre exemplu, au venit din Uniunea Sovietică de la studii căsătoriţi cu rusoaice. Aparent, nu era nimic, era normal într-un regim normal. Dar la ruşi treaba nu mergea aşa, ştiam regula. Ăştia care veneau cu rusoaice pentru noi erau suspecţi. Şi atunci, pe rusoaice, în primul rând, le-am luat pe toate în lucru şi astea nu au fost puţine. Erau căsătorite cu militari care deţineau funcţii mari în armată şi la Ministerul de Interne, nu spun de probleme de economie. În aparatul politic erau foarte mulţi ăia căsătoriţi cu rusoaice. Sigur că erau oameni excepţionali şi mulţi au căzut ca musca în lapte, dar măsura generală a fost că până la urmă i-am evacuat din instituţiile principale pe toţi.”
Securitatea și KGB-ukl au divorțat la începutul anilor 1960. Însă ambele instituții și-au păstrat, până în 1989, același caracter, de instituții represive ale unui regim politic represiv.
