Cei mai vulnerabili copii din România
În România, 47,2% din populaţie trăieşte la ţară. La prima vedere, s-ar putea crede că aici, oamenii îşi pot asigura strictul necesar cultivându-şi grădina şi crescând animale pe lângă casă. Sărăcia severă nu şi-ar găsi, astfel, locul aici.
Christine Leșcu, 15.01.2014, 10:41
În România, 47,2% din populaţie trăieşte la ţară. La prima vedere, s-ar putea crede că aici, oamenii îşi pot asigura strictul necesar cultivându-şi grădina şi crescând animale pe lângă casă. Sărăcia severă nu şi-ar găsi, astfel, locul aici. Statisticile indică, însă, altceva. La ţară, numărul de persoane aflate sub pragul sărăciei este de şase ori mai mare faţă de mediul urban. Şi, după era de aşteptat, copiii sunt categoria ce mai afectată, nu doar în mediul rural, din păcate: mai mult de jumătate dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau de excluziune socială (52,2% în 2011), cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană. În plan concret, aceste date se văd în numărul mare de copii malnutriţi care, din această cauză, au probleme de sănătate precum şi în numărul mare de copii care abandonează şcoala. Bineînţeles, toate aceste aspecte sunt mai acute în mediul rural, după cum aflăm de la Daniela Buzducea, director de advocacy la fundaţia World Vision” din România.
Copiii din România suferă de malnutriţie. Multe studii confirmă că unul din 10 copii sunt malnutriţi sub trei ani. Situaţia asta se explică pentru că nici mama nu se hrăneşte bine pe lângă faptul că nu-şi hrăneşte bine copilul. Se remarcă, mai ales, nivelul scăzut de fier din organism. În timpul unui studiu făcut de noi, acum doi ani, i-am întrebat pe copii cât de bine mănâncă, unul din 10 copii au spus că se culcă flămânzi. Impactul unui astfel de comportament alimentar se va regăsi peste nişte ani de zile în toată problematica medicală, nu numai a copiilor, dar şi a adulţilor.
Abandonul şcolar duce, mai târziu, la scăderea şanselor de obţinere a unui loc de muncă decent pe o piaţă a muncii unică în UE unde vor intra în competiţie cu persoane provenind din toate statele-membre.
Daniela Buzducea: În ultimii ani asistăm la o creştere constantă a numărului de copii care nu sunt în şcoală. Anual, în România, părăsesc învăţământul obligatoriu cam 40.000 de copii. Situaţia este cu atât mai gravă la ţară, iar în studiul pe care World Vision l-a făcut am descoperit că distanţa faţă de şcoală reprezintă una din cauzele abandonului şcolar. Copiii din mediul rural obţin note semnificativ mai mici la examenele naţionale. În 2011, cam 30% dintre copiii din mediul rural au medii sub 5 la examenul de capacitate comparativ cu cei 13% care au obţinut aceeaşi medie în mediul urban. Prin urmare, există şi o diferenţă de calitate a învăţământului între mediul rural şi cel urban.
Ce este de făcut atunci? Sectorul non-guvernamental, prin unii reprezentanţi ai săi, cum ar fi Fundaţia World Vision”, desfăşoară programe prin care copiilor sărăci să le vină în ajutor comunitatea mică, în care s-au născut, dar şi cea largă din care, de asemenea, fac parte. Un asemenea program este Donator de viitor”, prezentat acum de Oana Şerban, ofiţerul de presă al fundaţiei World Vision”. Donator de viitor este un program prin care noi încercăm să aducem spiritul civic înapoi în vieţile noastre. Lucrăm cu autorităţile locale, cu alte organizaţii non-guvernamentale, chiar cu parteneri comerciali. Este foarte simplu să intri în acest program. Fiecare donator contribuie cu 68 de lei pe lună, iar aceşti bani îi ajută atât pe copiii aleşi, cât şi întreaga comunitate. Aceşti bani se adună într-un fond comun din care, apoi, sunt finanţate diverse proiecte din comunitate. De pildă, poate fi nevoie să se doteze şcolile cu laboratoare, cu computere, cu rechizite sau ca ele să fie racordate la reţeaua de apă sau de curent electric. Este foarte largă plaja de lucruri care pot fi făcute pentru aceşti copii. În program sunt înscrişi 600 de copii şi am găsit deja donatori pentru 160. Deci încă mai avem de lucru.
Programul Donator de viitor” încurajează relaţia dintre donator şi copilul pe care acesta îl susţine. Cei doi corespondează şi de multe ori, donatorul merge la faţa locului pentru a vedea în ce fel comunitatea vine în ajutorul copiilor, folosindu-se de fondurile donate de el. Astfel, se încurajează spiritul antreprenorial în satele respective sau ideea că oamenilor care li s-a dat o undiţă, învaţă să pescuiască singuri, după cum crede pianistul Nicolae Dumitru, unul dintre donatori: Programul Donator de viitor” este menit să izbească în această apatie, să zgâlţâie oamenii. Una este să dai nişte bani din care se cumpără manuale sau încălţăminte, să trimiţi nişte pachete tot cu hăinuţe. Dar eu consider că noi cei care mergem acolo ca să vedem ce se întâmplă la faţa locului, vom avea un impact mai mare asupra celor cu care stăm de vorbă. Aceşti copii au mare nevoie să primească din când în când câte un impuls de energie prin care ei să încerce să-şi schimbe destinul.
Momentan, programul Donator de viitor” este aplicat doar în unele comunităţi rurale din judeţul Dolj, acolo unde se găsesc cei mai mulţi copii care trăiesc în sărăcie severă. Dacă vor apărea mai mulţi donatori interesaţi, el se poate extinde şi în alte zone ale ţării.
