Cât este de urgentă adoptarea unei strategii clară de integrare a migranților

Actele de violență stradală împotriva muncitorilor străini fac tot mai frecvent subiectul știrilor de ultimă oră.

Iulia Hau, 05.11.2025, 15:34

Actele de violență stradală împotriva muncitorilor străini fac tot mai frecvent subiectul știrilor de ultimă oră. În același timp, problema intrării străinilor în ședere ilegală rămâne la fel de acută, fără nicio strategie din partea autorităților, momentan, de a diminua acest fenomen. În iulie 2025, Primăria Generală a Bucureştiului a propus spre dezbatere publică o strategie de incluziune a migranților din capitală, prin care se urmărea integrarea treptată a acestora prin măsuri concrete, de la acces la servicii publice, la integrare prin muncă și educație, cursuri gratuite de limbă română, combaterea discriminării și până la participare civică. Însă, în urma unui val de ură pe rețelele sociale, în special în grupuri de Telegram de factură neolegionară, strategia a fost temporar retrasă.
Radu Stochiță, cercetător și lucrător în mișcarea sindicală din România, vorbește despre dezavantajele pe termen lung ale lipsei de integrare a străinilor:

„Dacă aceste persoane doresc să rămână în România și noi nu reușim să le integram – și prin integrare nu mă refer la o romanizare forțată a acestora. Nu cred că cineva și-ar dori acest lucru, mai degrabă mă refer la o cunoaștere: o dată a cadrului juridic din România și ce se întâmplă, a instituțiilor, a școlilor, a spitalelor, a modului cu care funcționează societatea, a modului în care ne desfășurăm viaţa. Noi, în această situație, am preveni, pe de-o parte, fenomenul care s-ar putea întâmpla, de ghetoizare, în care ei s-ar refugia în comunitățile lor proprii. Lucrul acesta nu îl vezi neapărat la prima generație de migranți.

Ei, am putea spune, că sunt prima generație, dar dacă doresc să se stabilească aici, a doua și a treia generație, care deja se nasc sau vin ulterior, nu vor mai avea nevoie așa de mult de a interacționa cu comunitatea românească, precum o face prima generație, că ei sunt dependenți, adică dacă vor să meargă la magazin să-și ia lucruri, trebuie să-și ia orez de la unul dintre marile supermarketuri, pentru că așa ştiu ce cumpără. Au și ei magazinele lor, dar în mare parte merg la magazinele unde vând românii din România.

Dar următoarele generații nu vor mai avea exact aceleași nevoi, cum am văzut și în Anglia. Dacă noi nu reuşim să-i integrăm, vom avea acel fenomen în care formează comunităţi destul de închise, în care e mult mai greu ulterior să intri și să oferi servicii atunci când este nevoie. Nu cred neapărat că o comunitate închisă duce la radicalizare sau devin fundamentaliști religioși peste noapte. Problema e că nu își dorește nimeni, mai ales în această eră a societăților deschise, să avem aceste nuclee de persoane care nu interacționează cu nimeni.”

Expertul prezintă un alt doilea argument privind necesitatea integrării, un argument de ordin economic legat de pensii și de problemele pe care România le-ar putea avea în următorii ani cu pilonul 1. Altfel spus, după 1989, nu s-au născut suficienți oameni pentru a putea compensa pierderile de contribuții care vor veni odată cu ieșirea la pensie a persoanelor născute după decretul din 1966 adoptat de către regimul dictatorului Nicolae Ceaușescu, care interzicea avortul și contracepția pentru a stimula o creștere accelerată a populației.

„Un alt argument, așa cum îl văd eu, este cel cultural. Cultura nu este o chestie statică. Cultura română nu este un monolit de piatră pe care îl ținem cu toți în brațe, este un corp mult mai fluid pe care îl influențăm și îl manipulăm fiecare dintre noi, în fiecare zi. O cultură interacționează cu altele, interacționează cu media scrisă, cu cea audio-vizuală, cu alte culturi și se adaptează în timp și, de asemenea, se tot schimbă. Și lucrul acesta îl putem vedea și în interacțiunile cu acești migranți, care, clar, vor schimba și vor influența cultura românească, și eu mă bucur, pentru că este bunul mers al lucrurilor.. Nu, înseamnă că poate vom prelua anumite aspecte din cultura lor, poate doar două-trei cuvinte, cine știe, două-trei expresii, un preparat și îl vom adapta la cerințele noastre locale sau va fi un simplu respect reciproc, în care cele două coexistă și nu interacționează deloc. Dar eu cred că mai degrabă va fi un beneficiu cultural atât pentru ei cât și pentru noi”.

O altă problemă semnalată de cercetător și direct legată de lipsa unei strategii coerente de integrare este lipsa accesului la serviciile de sănătate publică. Deşi muncitorii străini contribuie în aceeași măsură la bugetul de stat, la asigurările sociale, pensii și sănătate, foarte puțini dintre ei au contact cu sistemul medical.

„Atunci când au, au adesea în situații de urgență, eludează, sau să zic așa, trec pe lângă modul logic de a funcționa, de a folosi sistemul public românesc de sănătate, care începe cu medicina primară, adică medicina de familie, iar doar în cazuri foarte grave, ajunge la urgență. Practic nu au contact deloc cu medicina de familie sau cu ambulatorii de specialitate”.

Stochiță argumentează că, inclusiv în lipsa argumentului uman și vorbind strict din perspectivă economică, faptul că cineva se îmbolnăvește o singură dată grav, pentru că nu a fost inițial tratat în medicina primară, preventivă și apoi în ambulator, presupune costuri mai mari de tratament pentru stat. Problema, susține el, este că migranții nu sunt informați și sprijiniți să interacționeze cu sistemul românesc de sănătate publică.