Integrarea migranților

Potrivit Indexului Integrării Imigranților realizat de Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației, România se afla, în 2018, în mijlocul unei tranziții spre țară de destinație a imigranților.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Christine Leșcu, 26.02.2020, 13:59

Potrivit Indexului Integrării Imigranților
realizat de Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației, România se afla, în 2018, în mijlocul unei tranziții spre țară de
destinație a imigranților. Motivele principale de stabilire aici sunt reîntregirea familiei în cazul rudelor
refugiaților sau azilanților politic, angajarea, dat fiind că România se
confruntă cu o criză a forței de muncă în anumite domenii, și continuarea
studiilor, mai ales a celor
universitare.

Cetățenii străini cu ședere legală în România pot fi încadrați în
trei categorii: resortisanți ai țărilor terțe, cetățeni ai statelor membre
UE/SEE și beneficiari de protecție internațională. Cele mai importante țări de
origine ale resortisanților țărilor terțe sunt: Republica Moldova, Turcia,
China, Siria și Israel. Iar între 2005 și 2017, proporția imigranților care
locuiau în România a crescut de 4 ori de
la aproximativ 0,5 la 2% din populație (aproximativ 380.000 de persoane). Cei
care vor să se stabilească aici, sunt ajutați de anumite organizații
non-guvernamentale. Una dintre ele este Activ Random înființată acum trei ani
de câțiva tineri entuziaști care aveau în jur de 25 de ani.

De la unul din ei,
Iosif Prodan, aflăm acum cine sunt acești migranți:

Se poate concluziona că România este ţara UE cu unul dintre mai mici numere de
emigranţi sau refugiaţi. E vorba de maxim 2% din populaţia totală. Suntem la coada
clasamentului, România nu este neapărat o ţară de destinaţie pentru toţi aceşti
oameni care migrează. Unul din motive constă chiar în situaţia economică nu
este chiar strălucită. Alt doilea motiv este similar cu cel al românilor care
se hotărăsc să migreze pentru a munci în altă parte. Ei nu se orientează către
ţări unde nu cunosc pe nimeni şi despre care nu ştiu nimic. În general, se duc
în ţări unde au rude, prieteni şi automat, în acele state, comunităţile de tip
diaspora cresc. Acelaşi lucru e valabil şi pentru cei care vin din Orientul
Mijlociu. Dacă au rude în Franţa şi Germania, mai degrabă vor să se stabilească
acolo decât în România unde nu au pe nimeni.

Asociația
ActivRandom lucrează cu acei migranți care aleg să rămână aici, oferindu-le
lecții gratuite de limbă română sau engleză și ajutându-i la cursurile pe care
trebuie să le parcurgă în vederea obținerii cetățeniei române. De asemenea, și
copiii sunt ajutați să se integreze prin ateliere de pictură, organizarea de
activităţi sportive pentru ei și invitații la spectacole de teatru.

Denisa
Colțea face voluntariat în cadrul asociației, susținând cursuri pentru
obținerea cetățeniei:

Printre cursanţi sunt şi persoane care
locuiesc aici de peste 20 de ani. Iniţial au venit la studii, au făcut
facultatea aici şi apoi au rămas aici unde şi-au întemeiat familii. Iar acum
vor să obţină şi cetăţenia română. În cadrul cursului, disciplinilele sunt
istoria, Constituţia, geografia, cultură şi civilizaţie precum şi câteva
discipline separate care se concentrează pe Imnul României şi UE.

Una dintre beneficiarele ActivRandom este și Fatima Zarwari, de 18 ani, din
Afganistan. Ea a venit în România acum trei ani împreună cu mama și fratele său
pentru reîntregirea familiei, tatăl ei fiind deja stabilit ca refugiat politic
aici. Motivele părăsirii Afganistanului au fost, evident, nesiguranța și teama
induse de talibani în rândul populației.

Fatima Zarwari: Acum aici, în România,
e foarte bine, suntem în pace, suntem liniştiţi, eu merg la şcoală şi suntem
fericiţi. La început, a fost mai
greu. În prima lună în Europa ni s-a părut OK. Totul era nou. Dar apoi m-am
simţit foarte tristă pentru că ne despărţisem de rudele din Afganistan, de
colegi şi de prieteni. Ne-a fost foarte greu. Dar apoi ne-am concentrat pe
studiul limbii ca s-o învăţăm şi aşa ne-am obişnuit cu noua viaţă.

Momentan, Fatima este elevă în clasa a XII-a într-un liceu bucureștean, a
învățat limba română și spune că la școală a fost primită foarte bine de colegi
și de profesori. Totuși, n-a scăpat fără evenimente neplăcute.

Fatima Zarwari: Cel mai urât caz s-a petrecut cu mama pentru că ea nu prea a învățat
bine limba și nu poate s-o vorbească prea bine. S-a întâmplat să vină acasă
plângând pentru că trecuse cineva pe lângă ea și o scuipase sau se uitase urât
la ea. Mi s-a întâmplat și mie asta, de câteva ori, când cu familia. Odată eram
cu toată familia în tramvai și mergeam către ASE unde trebuia să vorbesc despre
refugiați. Eram încă în perioada în care așteptam răspunsul la cererea de azil
și înțelesesem că transportul public este gratuit pentru noi. Aveam doar un
card de azilant. Deși mai fusesem controlați înainte de controlorii STB și
totul fusese în regulă, de data asta, controlorii ne-au spus că nu avem
gratuitate și că trebuie să plătim. S-au comportat foarte urât. Când am coborât
în stradă cu controlorii, a venit și poliția, s-a strâns lumea în jurul nostru
și unii ne întrebau ce căutăm aici, să ne întoarcem în țara noastră. Asta m-a
deranjat foarte mult și am plâns mult atunci.

Potrivit
experienței ei de voluntară, Denisa Colțea spune că migranții care vin la
cursurile ei consideră episoadele de discrimininare niște cazuri izolate. Cu
toate acestea, de câteva săptămâni, puținii lucrători sri-lankezi ai unei
brutării din Ditrău, județul Harghita au stârnit protestele
populației locale, supărați că patronii preferă să angajeze străini. Cazul este
încă neclar, neștiindu-se precis dacă este vorba de xenofobie sau de revolta
contra unor angajatori care refuză să ofere condiții decente de muncă și plată
localnicilor. Până la clarificarea acestei situații, anumite propensiuni către
discriminarea străinilor nu pot fi trecute cu vederea.

Iosif Prodan: Noi, românii, ne considerăm foarte primitori sau ospitalieri. Doar că
auto-percepţia asta o aveam mai degrabă referitor la cei care veneau din vest.
Nu ne-am gândit prea mult că cineva din Orient va dori să vină aici pentru a se
stabili şi a munci în România. Într-o primă fază nu prea ştim cum să
reacţionăm. Iar ulterior, apar două tipuri de manifestări: ori îi respingem
complet, ori îi primim alături de noi. Eu fac parte dintr-o generaţie ai cărei
părinţi au migrat ca să lucreze în străinătate, aşa că empatia funcţionează
uşor în cazul nostru. E o dovadă de minimă omenie să înțelegi că există oameni
pe lumea asta care au trăit niște experiențe traumatice și au trăit în teamă
mult timp. Mie mi se pare imposibil să nu poți înțelege chestia asta și să nu
primești lângă tine un astfel de om ca să-l ajuți.

Pentru
a-i ajuta mai mult pe migranţi să se integrezi şi pe localnici să-i accepte,
ActivRandom organizează din 2018 festivalul OmFest, o manifestare
interculturală care pune în evidenţă diversitatea comunităţilor de străini din
România.