Comunismul – între condamnare și nostalgie
Guvernul şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc pregătesc un plan prin care să crească nivelul de conştientizare a oamenilor faţă de crimele comunismului în România.
Roxana Vasile, 17.12.2025, 16:00
Pentru românii contemporani cu Revoluția anti-comunistă din 1989, decembrie nu este doar luna Sărbătorilor de iarnă, ci și cea în care rememorează evenimentele istorice pe care le-au trăit pe viu.
După mai bine de 40 de ani de regim comunist, între 16 și 25 decembrie 1989, România devenea ultima țară din blocul totalitar est-european în care regimul condus cu mână de fier de Nicolae și Elena Ceaușescu se prăbușea în zgomot de gloanțe și miros de praf de pușcă. Românii spuneau ʺnuʺ dictaturii, colectivizării agricole, austerității severe, penuriei, cultului personalității sau controlului omniprezent al poliției politice a vremii. Avea să fie Revoluția anti-comunistă cea mai sângeroasă din Europa de Est – peste o mie de morți și mai mult de 4 mii de răniți. A culminat – să amintim – cu fuga cuplului dictatorial, prinderea, condamnarea și execuția lui prin împușcare chiar în ziua de Crăciun.
36 de ani mai târziu, un sondaj realizat de INSCOP Research în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) indică o prăpastie imensă între realitatea istorică a regimului comunist și percepția publică actuală. Mai precis, o mare parte a românilor de acum idealizează acea perioadă, în ciuda faptelor istorice. Aproape 50% dintre participanții la sondaj sunt de părere că înainte de 1989 se trăia mai bine în România. 66% dintre români consideră că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun, deși regimul a comis fapte grave și a generat probleme sociale majore. Fenomenul este deosebit de accentuat în rândul grupurilor vulnerabile, nemulțumite economic și social, în contextul lipsei unor politici publice eficiente și a unui vid educațional privind istoria – se arată în studiu.
Or, pentru re-conectarea societăţii la memoria istoriei recente şi la valorile fundamentale ale libertăţii şi democraţiei, trebuie, în primul rând, apărată memoria Revoluției anti-comuniste din 1989. A uita ce s-a întâmplat atunci ar însemna o crimă morală – a spus fostul președinte al României între 1996 și 2000, Emil Constantinescu, la simpozionul „Căderea Zidului Berlinului, răsunet şi influenţe în Europa de Est”, organizat, recent, în orașul-martir Timișoara. Emil Constantinescu:
ʺNoi, cei care suntem, poate, ultimii supravieţuitori, suntem chemaţi să răspundem la o întrebare fundamentală: cum a fost posibil ca idealurile universale ale adevărului şi dreptăţii, ca fundamentul pentru care mulţimi uriaşe au luptat cu preţul vieţii să fie înlocuite de societatea actuală, care poate fi definită ca o societate a minciunii şi a intereselor? Răspunsul poate fi obţinut doar prin reconsiderarea istoriei recente a Europei născute în momentul de ruptură a istoriei lumii în anii 1989-90. Afirm cu tărie că negarea, falsificarea, diminuarea şi, în cele din urmă, uitarea importanţei istorice a Revoluţiei din decembrie 1989 reprezintă o imensă crimă morală.ʺ
În egală măsură, fostul șef al statului a atras atenţia asupra vulnerabilităţilor democraţiei actuale care alimentează nostalgia față de epoca totalitară:
ʺS-au produs, după integrarea în Uniunea Europeană, şi câteva involuţii neaşteptate şi neplăcute, care au denaturat libertatea obţinută în decembrie: apariţia tendinţei spre regimuri politice autoritare sau populiste, înlocuirea economiei reale cu cea speculativă, agravarea manipulării prin mass media şi reţele de socializare, instaurarea unei societăţi a minciunii… După 36 de ani de la căderea Zidului Berlinului, simbol al divizării dintre Est şi Vest, suntem obligaţi să constatăm că democraţia este fragilă şi vulnerabilă în faţa agresiunii Rusiei în Ucraina, care statuează utilizarea dreptului forţei împotriva forţei dreptului, care este garanţia libertăţii.ʺ
Și actualul președinte al țării, Nicușor Dan, crede că (cităm) ʺprincipalul motiv pentru care tot mai mulți români idealizează comunismul este dezamăgirea profundă față de clasa politică din ultimele trei decenii. Corupția, lipsa de transparență, promisiunile nerespectate și sentimentul de nedreptate au slăbit încrederea oamenilor în prezent și în viitor.” – spune el. Imaginea falsă despre perioada comunistă este întreținută și de campanii de dezinformare, care încearcă să submineze valorile democratice și să ofere un trecut împachetat frumos, în timp ce ascund adevărul despre represiune, frică, foamete și lipsa de libertate. De aceea, în viziunea președintelui Nicușor Dan, „pentru a păstra democrația vie și relevantă, trebuie să combatem ferm dezinformarea, să redăm oamenilor încrederea prin politici publice corecte și să construim o societate în care dreptatea, echitatea și dezvoltarea reală să fie resimțite de toți cetățenii.”
În plan foarte concret, profesorul britanic Dennis Deletant, specialist în istoria României, susține că, pentru ca tinerii de azi, care nu au trăit pe proprie piele ororile comunismului, să cunoască trecutul așa cum a fost el în realitate, este nevoie, între altele, de un muzeu al comunismului:
ʺTrebuie neapărat să fie un muzeu, pentru că foarte multă lume ştie, mai ales cei din generaţie mea, ce a însemnat comunismul pentru România şi cum influenţează, în continuare, mentalitatea multor oameni. Eu mă duc des în sate în România şi vorbesc cu oameni care au doleanţele lor, mai ales pensionarii, şi mă frapează faptul că ei cunosc numai crâmpeie din istoria comunismului. Se gândesc, sigur, la situaţia alimentară şi ce greu era înainte din acest punct de vedere. Dar le place faptul că era o certitudine – chiar dacă situaţia era proastă, viitorul era asigurat şi pe foarte mulţi oameni, am observat, stând de vorbă cu ei, îi deranjează această nesiguranţă a viitorului.ʺ
Cum educația este, deci, primordială, un plan naţional pentru conştientizarea crimelor comunismului din România va fi implementat anul viitor. Documentul, în lucru la nivelul cancelarei primului ministru, vizează inclusiv pregătirea corespunzătoare a profesorilor de istorie pentru a transmite corect informaţiile legate de perioada care a precedat Revoluţia din decembrie 1989.
