Candidatură cu miză mare
Norvegianul Jens Stoltenberg îşi va depune în luna septembrie demisia, iar funcţia de secretar general al Alianţei Nord-Atlantice devenită astfel vacantă este vizată de ceva timp de actualul premier olandez Mark Rutte.
Corina Cristea, 22.03.2024, 09:55
Norvegianul Jens Stoltenberg îşi va depune în luna septembrie demisia, iar funcţia de secretar general al Alianţei Nord-Atlantice devenită astfel vacantă este vizată de ceva timp de actualul premier olandez Mark Rutte. În vârstă de 57 de ani, Mark Rutte a obţinut deja susţinere din partea mai multor ţări cu greutate, precum Statele Unite, Marea Britanie, Germania şi Franţa. Dar jocurile încă nu sunt făcute, întrucât postul, care revine unui european, necesită unanimitate din partea tuturor celor 32 de membri NATO.
Iar pe 12 martie, pe fondul solicitărilor statelor est-europene de nu fi lăsate pe margine la împărţirea funcţiilor de top în Alianţa Nord-Atlantică sau în Uniunea Europeană, șeful statului român, Klaus Iohannis, care îşi va încheia în această toamnă cel de-al doilea mandat prezidenţial de cinci ani, și-a anunțat candidatura. El a menționat între argumentele în favoarea sa „înţelegerea profundă a provocărilor cu care se confruntă Alianţa şi performanţa României în NATO”.
O altă variantă vehiculată pentru postul de secretar general al NATO este premierul estonian, Kaja Kallas.
Consultantul politic Radu Magdin, expert în politici globale, despre şansele candidaţilor: „Cu siguranță sprijinul Statelor Unite contează, dincolo de orice procese oficiale. Și, din punctul meu de vedere, Statele Unite deja sunt în barca lui Mark Rutte și datorită unei relații bilaterale fantastice la scară istorică. Olanda are cel puţin trei relaţii bilaterale cheie, din punctul meu de vedere, care o ajută în momentul de faţă: relaţia cu americanii, istorică, relaţia cu britanicii şi cu nemţii.
Deci, are, natural, cel puţin trei alianţe de bază în acest sens. România se bucură de respectul acestor state, dar părerea mea că nu este la nivelul de gravitas al Olandei. Mark Rutte nu place Ungariei, însă Ungaria joacă în general la blocaj, indiferent de organizaţiile în care joacă, că vorbim de Uniunea Europeană sau că vorbim de NATO.
Partenerii ungari pot fi utili pentru Iohannis, în sensul în care îl pot ţine ocupat pe Rutte o perioadă, dar nu uitaţi că aşa ca şi în plan european, dacă până la urmă americanii chiar îşi doresc sau alţi parteneri mari și se întrevede o majoritate consolidată pentru Rutte, este foarte puţin probabil ca un stat precum Ungaria să reziste.
Un candidat puternic până acum câteva luni la orice poziţie euroatlantică sau europeană era doamna prim-ministru a Estoniei, doamna Kaja Kallas. Dumneaei, din punctul meu de vedere, a făcut o campanie impecabilă în materie de ceea ce noi numim top leadership. Deci, s-a poziţionat foarte mult, prin editoriale, prin interviuri. A fost o voce puternică şi cu personalitate a Estului. Din păcate pentru dumneaei, a fost prinsă într-un scandal naţional care are, desigur, şi reverberaţii ulterior externe şi-i sabotează parţial candidatura.
Să vedem dacă vor mai fi şi alte lansări. Din punctul meu de vedere, NATO nu va permite o competiţie, ca stil de organizaţie. Și prin natura sa securitară şi prin contextul actual nu este o organizaţie care pur şi simplu să facă un fel de concurs Eurovision acum de candidaţi şi candidate, să vedem cine cântă mai bine.
Deci, eu cred că, în perioada imediat următoare, la Bruxelles, americanii şi alţi aliaţi vor încerca să închidă această competiţie cât se poate mai repede, tocmai pentru a arăta decizie și posibilitate de acțiune rapidă.”
La anunţarea candidaturii sale, preşedintele Klaus Iohannis a enumerat şi atuurile ţării în această competiţie, între care faptul că România e pilon de stabilitate şi de securitate în regiune. A subliniat alocarea a 2,5% din PIB pentru apărare, contribuţia la misiunile şi operaţiunile NATO şi prezenţa militară în Balcanii de Vest, dar şi contribuţii la securitatea Mării Negre. Europa de Est are o contribuţie valoroasă la hotărârile adoptate în cadrul NATO, a mai subliniat şeful statului, menţionând, totodată, că Alianţa va putea lua cele mai bune decizii cu o reprezentare echilibrată, puternică şi influentă din această regiune.
„Este greu pentru preşedintele Iohannis să capete o tracţiune serioasă la masa negocierilor”, crede, însă, analistul politic, care consideră că preşedintele este „sabotat” de propria sa lipsă de investiţie în imaginea şi influenţa României în ultimul deceniu. Radu Magdin şi-a exprimat, în acelaşi timp, îndoiala că o candidatură atât de avansată cum este aceea a olandezului Mark Rutte ar putea fi „deraiată”.
Analistul politic Cristian Pîrvulescu este de părere, însă, că şansele şefului statului român sunt „foarte bune”. „Preşedintele Iohannis este un politician care face calcule, care nu se expune în mod inutil, care îşi pregăteşte mişcările. Cel mai uşor este de comparat cu un jucător de şah, dar nu cu unul amator, ci cu un mare maestru. Iar această mişcare pe care o face, imediat după întâlnirea pe care a avut-o cu preşedintele Muntenegrului, pare să indice că există deja o coaliţie suficientă pentru a-l susţine, o coaliţie formată din state din Europa Centrală şi de Est”,
„Nu uitaţi, aminteşte el, declaraţiile făcute de Ungaria, clar împotriva lui Mark Rutte, declaraţiile unor lideri din Ţările Baltice sau din Polonia, care susţin necesitatea unui leadership din Est la nivel european şi NATO. Toate acestea arată că există şansa unei confruntări pe care nimeni nu şi-o doreşte între Est şi Vest, dar în momentul în care Estul prezintă o candidatură oficială puternică şi o candidatură a unui lider care este recunoscut la nivel european, cred că şansele preşedintelui Iohannis sunt foarte bune”.
Posibila alegere a lui Klaus Iohannis ar marca o etapă istorică, întrucât ar fi primul est-european care ar ocupa cea mai înaltă poziţie în cadrul Alianţei.
În prezent, România este reprezentată la nivel înalt în cadrul NATO, începând din octombrie 2019, de Mircea Geoană, secretar general adjunct al Alianţei.
