Dreptul la o viaţă lipsită de violenţă şi discriminare

Egalitatea de gen se referă la egalitatea dintre femei și bărbați în ceea ce privește drepturile, tratamentul, responsabilitățile, oportunitățile și realizările economice și sociale ale acestora.

Corina Cristea, 17.03.2023, 09:40

Egalitatea de gen se
referă la egalitatea dintre femei și bărbați în ceea ce privește drepturile,
tratamentul, responsabilitățile, oportunitățile și realizările economice și
sociale ale acestora. Există egalitate de gen atunci când bărbații și femeile
au aceleași drepturi, responsabilități și oportunități în toate sectoarele
societății și atunci când diferitele interese, nevoi și priorități ale
bărbaților și femeilor sunt evaluate în mod egal. Bruxellesul definește egalitatea
de gen drept o valoare de bază a sa, un drept fundamental, o componentă
esențială a creșterii economice și un principiu fundamental al Pilonului
european al drepturilor sociale. Dar, în pofida progreselor înregistrate,
inegalitățile dintre femei și bărbați pe piețele muncii, la încadrarea în
muncă, în ceea ce privește calitatea vieții, precum și la locul de muncă
persistă și la peste douăzeci de ani de la începutul secolului al XXI-lea.

Potrivit unei
declarații comune a peste 20 de ambasade la Bucureşti şi Reprezentanţa Comisiei
Europene în România, esenţială în realizarea
egalităţii de gen este asigurarea participării depline, egale, eficiente şi
semnificative a femeii în toate sferele vieţii private şi publice, inclusiv
prin reprezentare politică şi la nivel de conducere în procesele decizionale.
De asemenea, semnatarii subliniază că femeile şi fetele au dreptul la o viaţă
lipsită de violenţă şi discriminare. Progresele înregistrate în ceea ce
priveşte egalitatea de gen sunt în continuare la un nivel scăzut şi neuniform
în UE, în pofida unor semne vizibile de schimbare. În cadrul Comisiei Europene,
lucrăm pentru a construi o Europă în care fetele şi femeile să poată prospera
şi să poată conduce pe picior de egalitate cu bărbaţii, fără piedici, a
declarat, la București, comisarul european pentru Egalitate, malteza Helena
Dalli, vorbind despre independenţa economică şi financiară a femeilor și despre
instrumentele pentru un echilibru între viaţa personală şi cea profesională. În
România, 46% dintre femei, în comparaţie cu 25% dintre bărbaţi, îngrijesc
copii, persoane în vârstă sau persoane cu dizabilităţi din familie.

Nici în
ceea ce privește reprezentarea de gen în politică situația nu este echilibrată
– femeile nu sunt reprezentate aşa cum ar trebui în parlamentele şi guvernele
naţionale, inclusiv în România, iar acest lucru nu este benefic pentru
democraţie, mai spune comisarul european. Un alt aspect discriminatoriu ține de
salarizare, în condițiile în care femeile sunt, în general, mai prost plătite
decât bărbații. Egalitatea de gen a fost și subiectul abordat la Radio România
de profesorul universitar dr. Andreea Paul. Femeile îşi doresc drepturi egale,
femeile îşi doresc să poată să fie competitive ca persoane în sistemul politic,
social, administrativ, educaţional, economic şi cred că România poate să fie o
naţiune mult mai puternică, dacă dăm aceste drepturi egale de reprezentare
femeilor şi bărbaţilor în roluri decizionale – a apreciat Andreea Paul.

Aceasta
a vorbit despre tratament egal, responsabilităţi, recompensă financiară
similară şi chiar oportunităţi egale Din
perspectiva decalajului salarial, România este în fruntea UE cu cel mai mic
decalaj salarial şi asta este o veste bună. În Uniune lucrurile sunt ceva mai
complicate. Şi asta pentru că, inerţial, am avut un sistem educaţional care a
facilitat educaţia înaltă şi asimilarea de competenţe înalte în rândul fetelor
şi femeilor. Deci, asta e vestea pozitivă. Ce nu reuşim, însă, să capitalizăm
este această competenţă acumulată în sistemul de învăţământ universitar şi
postuniversitar în decizia publică. În decizia privată, lucrurile, din nou,
stau mult mai bine, dar nu la fel de bine în boardurile companiilor mari. Şi
există o decizie recentă a guvernului de a propune o cotă minimală de gen de
30% pentru boardurile companiilor listate la bursă. Deci, cu alte cuvinte, să nu
existe mai puţin de 30% nici femei şi nici bărbaţi în aceste poziţii de
conducere. Dar la nivelul firului ierbii, al economiei reale, lucrurile stau
cum stau. Suntem departe de acest procent de reprezentare.

Noi
suntem într-un decalaj de două decenii faţă de ţările din Europa, care au
reuşit să obţină cei mai înalţi indicatori de calitate a vieţii, iar unul
dintre canalele prin care s-a reuşit acest lucru este chiar egalitatea de gen,
mai spune Andreea Paul – noi vorbim despre cote de reprezentare de 30%,
lucrurile acestea s-au decis în ţările dezvoltate ale lumii acum 20-30 de ani: Iată ce decalaj de mentalitate avem de recuperat.
Şi sigur că schimbările acestea exponenţiale din vremurile actuale, mediul
digital, vocea auzită mai clar a femeilor facilitează comprimarea istoriei şi
nu trebuie să mai aşteptăm încă 30 de ani să echilibrăm aceste lucruri. Dar
trebuie să citim ceva mai mult şi să înţelegem ceva mai bine perspectivele şi
să vorbim cu mai multă încredere despre egalitate de gen. Și să respectăm
feministele, pentru că şi aici s-a creat o conotaţie negativă în jurul lor. În
realitate, noi trebuie să mulţumim tuturor feministelor care au permis accesul
nostru, al femeilor de astăzi, la vot. Şi asta s-a întâmplat în mai puţin de un
secol, accesul nostru la orice fel de loc de muncă ne dorim, accesul nostru la
studii doctorale, în primul rând universitare, apoi doctorale, accesul nostru
la funcţii publice – fiecare, accesul nostru la salarii egale pentru munca
egală, fiecare drept pe care l-am menţionat şi multe altele alăturate se
datorează, de fapt, activismului feministelor atât de mult hărţuite în ultimele
decenii.

Dar, adaugă Andreea Paul, rezultatul muncii lor
ne face nouă, astăzi, viaţa mai echilibrată şi demnă.