Republica Moldova după Vilnius
După summitul de la Vilnius, de la sfârştul lui noiembrie, consacrat Parteneriatului Estic al UE, comentatorii continuă să delibereze asupra scorului final dintre Bruxelles şi Moscova.
Bogdan Matei, 13.12.2013, 10:35
După summitul de la Vilnius, de la sfârştul lui noiembrie, consacrat Parteneriatului Estic al UE, comentatorii continuă să delibereze asupra scorului final dintre Bruxelles şi Moscova. A câştigat Rusia, de vreme ce Ucraina, cea mai importantă teritorial, demografic şi strategic dintre republicile ex-sovietice din Europa, a renunţat în ultima clipă să mai semneze acordurile de asociere şi liber schimb? Au învins europenii, fiindcă alte două foste colonii ruseşti, Georgia şi Republica Moldova, au parafat acordurile? Sau a fost mai degrabă remiză? Potrivit Centrului român de Prevenire a Conflictelor&Early Warnings, percepţia depinde de locul observatorilor.
Chiar dacă, la Bucureşti, Republica Moldova era văzută ca o campioană a Parteneriatului Estic, la Bruxelles – susţin experţii Centrului – statul-fanion era considerat Ucraina, iar decizia luată la Kiev poate provoca o nefastă reacţie în lanţ pentru Chişinău sau Tbilisi.
Originar din România, analistul american Vladimir Socor nu crede, în schimb, că nesemnarea acordurilor de către Ucraina are repercusiuni semnificative asupra Republicii Moldova. Soarta acesteia, care, prin România, se învecinează direct cu UE, nu depinde de deciziile Ucrainei – a declarat Socor pentru Radio România. Bucureştiul se poate felicita, fiindcă, în mod consecvent, a fost şi rămâne principalul avocat al aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova.
Ce câştigă, aşadar, România după summitul de la Vilnius? Analistul de politică externă Christian Mititelu, fostul şef al secţiei române de la Londra a Radio BBC: Un vecin care va reprezenta, sperăm, o zonă de dezvoltare economică, de stabilitate şi de norme europene care se extind dincolo de Prut. Moldova trebuie să facă un efort serios în anul următor ca să poată semna, nu numai parafa, acest acord şi dacă lucrul acesta se va face, cred că şi din punct de vedere strategic şi al stabilităţii este un câştig pentru România.”
Când, imediat după summit, Curtea Constituţională de la Chişinău a decis că limba oficială a statului e româna, şi nu inexistentul idiom zis moldovenesc, preşedintele român, Traian Băsescu, nu şi-a ascuns jubilaţia. Republica Moldova, a spus el, poate acum prelua întregul acquis comunitar şi întreaga legislaţie europeană, deja traduse în română.
La rândul său, preşedintele Senatului de la Bucureşti, Crin Antonescu, a promis că România va fi prima ţară membră a Uniunii care va ridica vizele pentru cetăţenii moldoveni, îndată ce Bruxellesul va decide în acest sens.
Pentru moment, recunosc înşişi liderii pro-occidentali de la Chişinău, Republica Moldova nu se poate decupla complet de fosta metropolă, căci depinde de resursele energetice ruseşti şi de pieţele aşa-numitei Comunităţi a Statelor Independente ex-sovietice.
Ambasadorul Chişinăului în România, Iurie Reniţă, afirmă chiar că apartenenţa la CSI nu împiedică apropierea de UE, deşi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, avertiza că Republica Moldova nu poate aparţine, simultan, ambelor spaţii.
Christian Mititelu crede că, politic, partida nu e jucată, iar Rusia are, încă, pârghii cu care poate bloca drumul spre Vest al Chişinăului: Are, evident, pentru că Moldova este dependentă 100% din punct de vedere energetic de Rusia. Abia după ce se va termina acest gazoduct, care o leagă de România, cred că lucrurile se vor mai ameliora. Rusia când vrea să exercite presiuni, nu mai ţine cont de regulile scrise sau nescrise ale comerţului internaţional.”
Vladimir Socor afirmă, însă, textual, că Rusia nu mai are mijloace semnificative pentru a presa, mitui sau şantaja guvernul ori populaţia Republicii Moldova. La Chişinău, crede Socor, există o nervozitate exagerată în privinţa intenţiilor Rusiei. Chiar dacă aceste intenţii sunt dintre cele mai rele, spune el, nu mai există instrumentele necesare. Fiindcă principala componentă a opoziţiei rusofile, Partidul Comunist, este în declin evident şi, de la mass-media la sponsori din mediile de afaceri, a pierdut mijloace esenţiale de a-i influenţa pe alegători. Atragerea Chişinăului pe orbita occidentală, susţine, la rândul său, Christian Mititelu: Este şi un câştig strategic, în sensul că limitează ambiţiile Rusiei de a reconstrui într-un fel sau altul o nouă Uniune Sovietică. Să nu uităm că preşedintele Putin a spus că dispariţia Uniunii Sovietice a fost cea mai mare tragedie a secolului trecut. El atrage atenţia că sfârşitul războiului rece, pe care noi l-am crezut complet îngropat, nu este chiar de îngropat şi că există posibilitatea ca această rivalitate, în aparenţă economică, dar în fapt strategică, să ia din nou forme ceva mai neplăcute.”
Nu neapărat în termenii rivalităţii explicite cu Rusia, Statele Unite au salutat călduros opţiunea Chişinăului. Descins acolo, John Kerry a spus că integrarea europeană reprezintă cea mai bună garanţie a unui viitor sigur şi prosper.
