Românii, tot mai puţini

Statisticile indică un record nedorit – 2013 a fost anul cu cele mai puţine naşteri de când există România ca stat modern.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 24.01.2014, 09:59

Statisticile indică un record nedorit – 2013 a fost anul cu cele mai puţine naşteri de când există România ca stat modern. Concomitent, la fiecare 2 minute şi 15 secunde moare câte un locuitor al ţării, iar un calcul simplu arată că în acest ritm, până în 2030, populaţia României va fi mai mică de 16 milioane de persoane – nivel comparabil cu cel de după al doilea război mondial. Previzibilă după revoluţia anticomunistă din 1989, odată cu abandonarea politicii de stimulare a creşterii populaţiei instituită în timpul regimului Ceauşescu, scăderea natalităţii a s-a menţinut, însă, şi ulterior, devenind un fenomen constant al României ultimilor 22 de ani. Iar sociologii estimează că şi în 2014 se va menţine acest trend. Datele statistice arată că în acest an, în luna iulie, România va avea 19.450.000 de locuitori, cu un sfert de milion mai puţin decât anul trecut şi la acelaşi nivel ca acum 45 de ani.

Într-un interviu pentru Radio România, profesorul Vasile Gheţău, directorul Centrului de cercetări demografice al Academiei Române, explică: Natalitatea în România a scăzut în prima jumătate a anilor 90 şi se menţine la o valoare constantă începând cu anul 1995 – zece născuţi la 1.000 de locuitori. Există şi un alt indicator, care este mai relevant şi care are de asemenea o foarte bună constanţă în timp. Este vorba de numărul mediu de copii pe care îi aduce pe lume o femeie. Este 1,3 începând de la mijlocul anilor 1990. Scăderea numărului de născuţi a intervenit imediat după 1989 şi era de aşteptat, odată cu abrogarea restricţiilor la contracepţie şi de întrerupere a sarcinii. În 1989, în România au venit pe lume 370 de mii de nou născuţi. Or, în ultimii 10 ani, avem în jur de 200 de mii. Deci, o scădere mare.”

Iar stabilizarea, care era de aşteptat la un moment dat, încă nu s-a produs, în condiţiile în care politicile de stimulare a natalităţii, atâtea câte sunt, nu dau roade. În prezent, de exemplu, alocaţia pentru un copil, sub valoarea de 10 euro pe lună, este cu mult mai mică decât cea prevăzută pentru un deţinut. Pe de altă parte, nu doar România se confruntă cu o scădere a populaţiei, precizează profesorul Vasile Gheţău: Este o boală a societăţii europene aproape în ansamblul ei, din păcate. Pe măsura modernizării societăţii europene, natalitatea a avut evoluţie descendentă în aproape toate populaţiile europene

Revenind, însă, la situaţia din România, Vasile Gheţău, vorbeşte despre perspectivele legate de stoparea tendinţei de scădere a populaţiei: Mecanismele demografice au o matematică impecabilă. Sunt extrem de rigide. Ar trebui să avem o creştere a natalităţii dar şi, paralel, scăderea mortalităţii. Or, ambele evoluţii practic nu pot fi prevăzute pentru perioada următoare neavând de unde să provină. O creştere a natalităţii ar implica programe de strategii naţionale pe termen lung şi foarte lung, foarte generoase economic, ceea ce România nu are la ora actuală, iar o scădere a mortalităţii ar implica alte investiţii enorme în materie de sănătate publică a populaţiei.”

În opinia profesorului Vasile Gheţău, pe de altă parte, o eventuala identificare de resurse financiare prin care să fie stimulată natalitatea ar fi acum mai degrabă o eroare, pentru că o creştere a natalităţii în perioade de criză nu poate fi una sănătoasă, iar efectele s-ar putea vedea în primul rând la categoriile de populaţie cele mai defavorizate economic. Despre consecinţele scăderii natalităţii, directorul Centrului de cercetări demografice al Academiei Române spune: “O scădere a numărului de nou-născuţi a dus la nivel naţional, la nivel macro cum se spune, la o diminuare a cheltuielilor. Şi societatea a cheltuit mai puţin prin sistemele de indemnizaţii, de alocaţii care s-au redus – acesta a fost efectul de până acum. S-au simţit şi unele efecte negative, dacă ne referim, de pildă, la dimensiunea populaţiei şcolare. Au fost şcoli şi sunt şcoli care se închid şi probabil că există şi un impact negativ asupra personalului didactic în unele părţi ale ţării, prin diminuarea numărului de copii din şcoli. Dar, toate avantajele pe termen scurt pe care le-am menţionat, şi la care ar putea fi adăugate şi altele, pe termen lung şi foarte lung devin negative.”

Pentru că, spune Vasile Gheţău, “să ne imaginăm că după 2030 toată populaţia de la care vor proveni născuţii în România va fi populaţie născută după 1990, 1995, cu o treime, poate mai mult chiar, mai mică decât cea dinainte, decât cea pe care o avem acum, de pildă.

Scăderea naturală în ultimii ani este de 50 de mii de locuitori în România, scădere naturală. Or, după 2030 toate datele pe care le avem din propriile cercetări, ca şi cele din surse internaţionale, arată că scăderea naturală anuală va urca la 100 de mii de locuitori anual.”