Zona seismică Vrancea
Turcia se confruntă cu un dezastru după puternicul cutremur cu magnitudinea de 7,8 pe Richter din 6 februarie, urmat de sute de replici - câteva de intensitate mare - și care a făcut zeci de mii de morți.
Corina Cristea, 17.02.2023, 13:00
Turcia se confruntă cu un dezastru după puternicul cutremur cu magnitudinea de 7,8 pe Richter din 6 februarie, urmat de sute de replici – câteva de intensitate mare – și care a făcut zeci de mii de morți. Autoritățile turce au cerut ajutor internațional, iar Uniunea Europeană a răspuns prin activarea mecanismului de protecție civilă. Mai multe țări, între care și România, au trimis echipe de salvare. Cutremurele din Turcia au fost resimțite în Israel, Liban, Cipru, iar în nordul Siriei au avut consecințe dramatice – mii de morți și nenumărate pagube materiale.
Seismologul Mihail Diaconescu de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului a explicat la Radio România ce poate provoca o astfel de serie de seisme puternice
Primul cutremur, cel de 7,8 s-a produs în apropierea unui punct de joncțiune între trei plăci litosferice – placa arabă, placa africană și blocul tectonic anatolian. Probabil că a fost un impuls din partea zonei de subducție din Mediterana, din arcul cipriot, care a stricat echilibrul în zonă, ceea ce a condus la generarea acestui cutremur de 7,8. Cutremurul de mai târziu, de 7,5, nu face parte din secvența seismică a cutremurului de 7,8, el având o direcție a planului de rupere est-vest față de cel de 7,8 care a avut un plan de rupere nord-est – sud-vest. În Turcia sunt cutremure superficiale cauzate de falia est- anatoliană, de falia nord-anatoliană, unde eram obișnuiți să apară cutremurele peste 7 – falia nord-anatoliană este situată în nordul Turciei și este paralelă cu coasta turcească a Mării Negre. În România, conform catalogului elaborat de INFP a existat în secolul XIX un cutremur de 7,9, care ar reprezenta maximul magnitudinii pe care Vrancea ar putea să-l producă. Dar, fiind un cutremur istoric, poate să fie ușor supraevaluat.
Precizarea a fost făcută într-o paralelă între ceea ce s-a întâmplat în Turcia și cea mai activă zona seismică din România, Vrancea. Cel mai puternic cutremur vrâncean, de 7,9 pe Richter, este cel amintit și de seismologul Mihail Diaconescu. Produs în 1802, acesta a fost simțit din Moscova până în Istanbul, iar cronicile spun că în București s-au prăbușit turlele tuturor bisericilor. 138 de ani mai târziu, în 1940, un seism cu magnitudinea 7,4 s-a produs la o adâncime de 133 de km și a durat 3 minute. Efectele sale au fost devastatoare, numărul morților fiind estimat la 1000, iar cel al răniților la 4000. S-a simțit și la București, unde a făcut circa 300 de morți, majoritatea la prăbușirea unei bloc foarte modern la acea vreme, structurat pe 12 etaje din beton armat. După cutremurul din 1940, Asociația Generală a inginerilor din România a întocmit un studiu privind efectele seismului asupra clădirilor din beton armat, iar în urma concluziilor au fost elaborate noi norme care au fost aplicate la toate clădirile construite în perioada postbelică.
În martie 1977, un nou cutremur, cu magnitudinea 7,2, s-a soldat cu circa 1570 de victime, aproape1400 dintre acestea în București, unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit. Epicentrul a fost localizat la o adâncime de 100 de km, iar unda de șoc s-a simțit în aproape întreaga Peninsulă Balcanică. Nouă ani mai tărziu, 150 de oameni au murit într-un alt cutremur, de 7,1 pe Richter, pentru ca în 1990 în România să se înregistreze trei seisme cu magnitudini de 6,9, 6,4 și 6,1, care au făcut 13 morți. Invitat la Radio România, inginerul Matei Sumpasacu, expert în construcții și risc seismic, a vorbit despre posibilele cauze care au dat dimensiunea dezastrului din Turcia, dar și despre vulnerabilitățile din România
Vorbim de o tragedie, evident, și, așa cum se spune, cutremurele nu omoară oameni, ci clădirile omoară oameni atunci când pică la cutremure. Cutremurul din Turcia a venit pe un fond al vulnerabilității seismice a clădirilor de acolo, vulnerabilitate care vine din mai multe considerente. În primul rând, codurile neadecvate de proiectare, de-abia după anul 2000 au început să proiecteze, să zicem, mai adecvat seismic și abia dupa 2018 cu adevărat codurile lor de proiectare s-au îmbunătățit, dar rămâne un fond construit înainte de anul 2000 care este considerat foarte nesigur și iată am văzut zilele acestea de ce este considerat foarte nesigur, clădiri cu spații comerciale la parter, clădiri care au parter flexibil și care în cazul unui cutremur sunt foarte fragile și am văzut iarăsi cum parterele multor clădiri au cedat antrenând un colaps de tip progresiv, un colaps de tip sandvis, dacă vreți, al întregii clădiri. M-am gândit la clădirile noastre, clădirile din România, din București. Și noi suntem într-o situație în care avem un fond construit îmbătrânit, și noi avem clădiri care nu au fost proiectate seismic, clădiri făcute înainte de 1940 sau înainte de 1977 care au fost proiectate seismic, dar au fost proiectate seismic greșit, să spunem.
Între clădirile prăbușite în Turcia se numără, însă, și clădiri date recent în folosință. Matei Sumpasacu spune că aici este vorba de un alt palier al vulnerabilității, și anume despre asigurarea calității construcției, adică în ce măsură se transpune în realitate ceea ce este în proiect. Și aici, spune el, putem vorbi de corupție – domeniul construcțiilor este cel mai corupt din lume – și putem vorbi și despre scurtcircuitarea reglementărilor.
