Mâncăruri din Muntenia

Aflată în Evul Mediu sub suzeranitatea Imperiului otoman, Muntenia a preluat de la turci și, uneori, a adaptat unele preparate gastronomice.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ștefan Baciu, 23.05.2025, 16:55

Aflată în Evul Mediu sub suzeranitatea Imperiului otoman, Muntenia a preluat de la turci și, uneori, a adaptat unele preparate gastronomice. Muntenia, după cum este denumită în prezent, Valahia sau Ţara Românească, după cum era menţionată în perioada Evului Mediu, şi-a creat o cultură gastronomică influenţată la început de bucătăria orientală și grecească, iar în secolul al 19-lea de bucătăria franceză, italiană și chiar germană. Preluată de la turci, ciorba de burtă este extrem de populară, aflându-se în oferta celor mai multe restaurante, dar şi a popasurilor turistice, amplasate pe şoselele din România.

Ciorbele acrite cu borş sunt bogate în legume, folosindu-se îndeosebi carne de pasăre şi de vacă. Des întâlnită este şi ciorba de perişoare, dreasă cu smântână. Cu astfel de ciorbe îşi începeau ziua boierii de altădată, care se trezeau târziu şi care, evident, nu serveau micul dejun. Astfel de ciorbe, bine acrite, sunt pregătite și sunt servite în mod tradițional și în prezent, în ziua următoare unei petreceri care a ținut până în zori. Un alt preparat tradițional din Muntenia este piftia de cocoş, de gâscă sau cea de porc. Aceasta a fost remarcată de călătorii străini de altădată și menționată în scrierile lor, la fel ca și fructele conservate în saramură, precum merele sau pepenii, care însoţeau o mâncare cu multă grăsime.

În Prahova, printre legumele care se pun toamna la murat se află şi ceapa. Tot în Prahova, ceapa este folosită pentru a fi umplută cu un amestec vegetal sau cu un amestec de carne tocată. „Ceapa de Câmpina” nu este un soi local, ci un preparat la care se folosesc nuci. După ce sunt curăţate, se pun câteva cepe la fiert. Li se scoate miezul care este pasat şi amestecat cu miez de pâine şi cu miez măcinat de nuci. Se adaugă puţin piper, mărar tocat, sare după gust, iar apoi se umplu cepele cu acest amestec.

Cepele umplute se aşează într-o tavă unsă cu puţin ulei, deasupra lor se toarnă smântână, după care tava este ţinută în cuptor la foc mediu spre mic până când cepele se rumenesc. Există şi varianta în care, pe lângă smântână, în tavă se toarnă puţin vin. La final, se presară frunze tocate de pătrunjel după care se servesc fie ca aperitiv, fie la garnitură la felul principal.

Cartofii umpluţi reprezintă un preparat caracteristic zonei premontane a a Munteniei. Li se spune „cartofi de munte”, „cartofi de pădure” sau „cartofi de Rucăr”, după numele unei localităţi din nordul judeţului Argeş. Avem nevoie de câţiva cartofi mari pe care îi fierbem parţial în coajă. Tăiem mărunt circa un sfert de kg de carne afumată (ceafă de porc sau costiţă), pe care o amestecăm cu un sfert de kg de ciuperci în saramură, tocate mărunt şi cu un sfert de kg de caşcaval ras. Dacă este caşcaval generic numit „de Rucăr”, probabil că la final vom obţine „cartofi de Rucăr”.

Adăugăm cimbru uscat şi mărunţit, precum şi piper măcinat. După ce îi curăţăm de coajă, tăiem cartofii în două, pe lung, îi scobim şi îi punem într-o tavă, în care am întins deja câteva feliuţe subţiri de slănină. Umplem scobiturile cu amestecul de carne, ciuperci şi caşcaval, iar deasupra cartofilor se întind alte felii subţiri de slănină. În tavă turnăm puţină apă sau supă, după care o punem în cuptor, la foc mic, până când se rumenesc cartofii. Cartofii umpluţi se servesc imediat, cu un pahar de vin alb sau roşu, sec sau demisec.