Preparate din scrumbie
Vă prezentăm modul în care se pot obţine preparate din scrumbie, o specie care nu poate fi crescută.
Ștefan Baciu, 22.03.2024, 16:09
De câteva zile s-a intrat în postul Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care, cu excepţia unor zile când este dezlegare la peşte, credincioşii ortodocşi consumă doar mâncăruri din vegetale. Se folosesc varza murată sau prunele uscate, orezul, cartofii, dar şi vegetale care apar în perioada primăverii precum ştevia, loboda, urzicile şi prazul. Şi orezul poate fi folosit în pregătirea mai multor mâncăruri de post.
În ziua de Bunavestire (25 martie) şi în cea de Florii există însă dezlegare la peşte. De aceea, vă prezentăm modul în care se pot obţine preparate din scrumbie, o specie care nu poate fi crescută în regim de acvacultură, fiind capturată sezonier, din martie până în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre.
Este o specie care trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre, pentru a depune icrele. Acest peşte cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie la maturitate de circa 30 de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din America de Nord.
Cel mai popular preparat este scrumbia la grătar, care este servită împreună cu mămăligă. O altă variantă este scrumbia pregătită în cuptor. Pentru că este un pește sezonier și pentru a putea fi consumat şi în afara perioadei de migraţie, scrumbia poate fi conservată prin afumare sau prin marinare. De altfel, „Scrumbia de Dunăre afumată” este unul dintre produsele alimentare românești protejate în Uniunea Europeană.
Scrumbia utilizată ca materie primă pentru acest produs protejat este pescuită în mod tradițional numai pe Dunăre, începând de la vărsarea acesteia în Marea Neagră până în apropiere de Galați. Afumarea la rece este un procedeu tradițional pentru că scrumbia de Dunăre este un pește foarte gras, iar afumarea la rece valorifică cantitatea mare de grăsime a peștelui. Procesul durează minimum nouă ore, la o temperatură de maximum 35 de grade Celsius. Afumarea se face cu rumeguș uscat din lemn de esență tare, iar la final peștele capătă o culoare arămie.
Un preparat specific este salata de scrumbie afumată. Scrumbia se curăţă de piele şi oase, se mărunţeşte şi se amestecă cu ceapă roşie tăiată rondele, cu castraveţi muraţi, feliaţi şi storşi pentru a îndepărta surplusul de saramură. În acest amestec mai pot fi adăugate măsline, puţin ulei de măsline, piper măcinat şi frunze tocate de pătrunjel.
O salată asemănătoare cu scrumbie afumată se poate obţine dacă folosim cartofii fierţi în coajă, pe care îi tăiem în cubuleţe şi îi amestecăm cu file de scrumbie, cu ceapă tăiată solzişori, cu ţelină dată pe răzătoare şi cu frunze de pătrunjel tocate mărunt. Amestecul este stropit cu zeamă de lămâie, este adăugată maioneză şi, după omogenizare este întins pe un platou, putând fi servit ca un aperitiv.
În mod similar, putem face o salată din rondele de scrumbie marinată în oţet. Scrumbia marinată poate fi consumată la circa o săptămână după ce a fost preparată, sub forma unui aperitiv de sezon, cu salată verde, ridichi şi ceapă verde.
