Casa-atelier a familiei Storck
Casa-atelier a familiei Storck, care găzduiește Muzeul Storck din cadrul Muzeului Municipiului București (MMB), situată în zona centrală a capitalei, este una dintre cele mai valoroase case-atelier de artist păstrate integral în România.
Ion Puican, 26.04.2026, 09:29
Casa-atelier a familiei Storck, care găzduiește Muzeul Storck din cadrul Muzeului Municipiului București (MMB), situată în zona centrală a capitalei, este una dintre cele mai valoroase case-atelier de artist păstrate integral în România. Construită între anii 1911-1913 după planurile arhitectului elvețian Alexandru Clavel, clădirea a fost concepută ca locuință și totodată spațiu de creație pentru sculptorul Frederic Storck (1872–1942) și soția sa, pictorița Cecilia Cuțescu-Storck (1879–1969).
Sculptorul Frederic Storck, fiul sculptorului Karl Storck (considerat fondatorul sculpturii moderne românești), a fost și el un important reprezentant al sculpturii românești de început de secol XX și profesor la Școala de Belle-Arte din București. Frederic a realizat numeroase busturi, monumente și lucrări decorative. Soția sa, Cecilia Cuțescu-Storck, a fost una dintre cele mai importante pictorițe române și prima femeie profesor într-o academie de arte de stat din Europa. Împreună, soții Storck au transformat casa lor într-un spațiu de creație, un spațiu de dialog artistic și o adevărată lucrare de artă ce poate fi admirată și în prezent. Din 1951 în casă funcționează Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck, muzeu realizat în urma donației făcute de familie către orașul București. Despre această casă-atelier deosebită în peisajul muzeal bucureștean ne vorbește Elena Olariu, directorul adjunct al MMB:
„Lângă Șoseaua Kiseleff, pe strada Vasile Alecsandri, se află una dintre cele mai spectaculoase case atelier de artist din București. Artiștii și-au pus foarte puternic amprenta asupra ei, pentru că ei au gândit două mari ateliere de artiști, aflate imediat la intrarea în curte și care să permită vizitatorilor ca această casă să fie văzută independent de casa în care familia trăia de fapt, și care era undeva în spatele atelierelor. Atelierele acestea de artist au fost special construite să fie grandioase, impozante, pentru că familia Storck avea legături puternice cu elita epocii. Aici veneau în vizită principesele, ei erau prieteni ai Reginei Maria. Familia Storck, în general, era foarte apreciată de Casa Regală. Cecilia Cuțescu-Storck, chiar în memoriile sale, „Fresca unei vieți” spunea că dădea lecții de artă Principesei Ileana, care venea pe stradă și toată strada era animată de admiratorii principesei, care doreau să vină să o vadă când venea la aceste lecții de desen și pictură în casa Storck.”
Imobilul impresionează prin stilul neogotic anglo-normand, rar întâlnit în arhitectura bucureșteană. Ne atrag fațadele roșii cu bârne aparente și detaliile sculpturale realizate chiar de Frederic Storck. Deosebit la casa-atelier Storck este faptul că păstrează atmosfera autentică a unei locuințe de artiști: la parter se află atelierul de sculptură al lui Frederic Storck și atelierul de pictură al Ceciliei, decorate cu fresce monumentale, vitralii, mobilier original și lucrări de artă. De asemenea, colecția muzeului reunește peste 2.300 de lucrări aparținând familiei Storck – sculpturi, picturi, desene, medalii și obiecte decorative. Despre detaliile arhitecturale și artistice ale casei-atelier, cât și despre cele două ateliere ale artiștilor ne vorbește Elena Olariu:
„În primul rând, materialele de foarte bună calitate, vestibulul de marmură, de exemplu, care ne duce spre o laterală unde este un fel de galerie de sculpturi care ne trimite direct în atelierul sculptorului. Dar, ne impresionează mai ales atelierul artistei, care a fost pictat și el extrem de spectaculos. Pentru că Cecilia Cuțescu-Storck a fost și o artistă decorator faimoasă, a și deținut catedra de arte decorative monumentale, am spune noi astăzi. Și a pictat această casă cu picturi extrem de spectaculoase. Pe lângă aceasta, chiar la intrarea în atelier se află un monolit de marmură, o coloană de marmură verde, extrem de spectaculoasă, cu capitel din bronz, care ne duce cu gândul la cele din Catedrala San Marco din Veneția.
Cele trei trepte prin care se coboară în atelier sunt și ele de marmură, iar candelabrele de bronz, cu brațe ornate cu păsări bizantine, de exemplu, ne duce cumva cu gândul și la influențele care existau în arta pictoriței. Deci marea artă europeană oglindită prin aceste influențe aduse de la Veneția și arta tradițională românească. Pentru că în atelier există o monumentală fântână din piatră, care ne duce și ea cu gândul la vechea biserică din curtea Spitalului Colței.
Ușile sculptate ale atelierului sunt, după motivele din mânăstirile românești medievale. Chiar în plafonul din holul de la intrare se află o altă pictură parietală extrem de spectaculoasă, pe care artista a numit-o „Grădina Paradisului”. A lucrat la această pictură doi ani, spune ea, dar tocmai pentru a arăta importanța pe care ea o dă atelierului de creație.
Atelierul sculptorului este puțin mai sobru și, spune ea, este mai legat de activitatea unui sculptor. Este un atelier care pare simplu, dar în care s-a lucrat intens. Într-adevăr, această casă, cum spune ea, artista Cecilia Cuțescu-Storck, spune că avea acea aură de tărâm vrăjit, pentru că activitatea acolo artistică era într-adevăr foarte intensă. Casa, pe lângă cele două ateliere, avea însă și un salon care era decorat cu foarte multe tablouri ale unor artiști, cumpărate de Frederic.
Ce este iarăși spectaculos în această casă și Muzeul Municipiului București a readus în atenția publicului această tradiție, este faptul că Cecilia Cuțescu-Storck în ajunul marilor sale expoziții, deschidea mici expoziții, să-i spunem pregătitoare, chiar în casa Storck. Aceste expoziții dădeau foarte mult farmec casei. Această casă, care a și fost clasată în patrimoniul arhitectural bucureștean, a devenit și este cu adevărat una dintre cele mai importante case ale Bucureștiului, un adevărat focar de cultură.”
Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck rămâne un loc în care arhitectura, pictura și sculptura se întâlnesc firesc, păstrând vie atmosfera unei epoci în care arta îmbogățea viața de zi cu zi. Un spațiu care spune povestea Bucureștiului cultural de altădată.
