Scriitorul Radu Tudoran
Acum aproape 112 ani, pe 8 martie 1910, se năștea la Blejoi, în județul Prahova, prozatorul Radu Tudoran, autorul celui mai iubit și citit roman de aventuri din literatura română, Toate pânzele sus.
Christine Leșcu, 04.03.2022, 11:35
Acum aproape 112 ani, pe 8 martie 1910, se năștea la Blejoi, în județul Prahova, prozatorul Radu Tudoran, autorul celui mai iubit și citit roman de aventuri din literatura română, „Toate pânzele sus”. Atât de mare a fost succesul acestei cărți – ecranizată în anii 1970 printr-un serial de televiziune – încât restul operei scriitorului a fost trecută cu vederea și de public, și de critic, în ciuda valorii și întinderii sale. În plus, discreția vieții lui Radu Tudoran, care a scris ținându-se departe de tentațiile propagandistice ale literaturii controlate de comunism, contrastează cu faima romanului „Toate pânzele sus”. Cartea este lipsită de orice referire ideologică și a fost publicată, surprinzător, în perioada când cultura română se afla sub comandamentul strict al socialismului realist. Autorul său și-a urmat drumul neutru, neinfluențat de nimeni, nici măcar de fratele său, Geo Bogza, talentat poet avangardist și autor de reportaje literare, care s-a numărat, la un moment dat, printre beneficiarii sistemului comunist. Biografia lui Radu Tudoran este continuată acum de criticul și istoricul literar Paul Cernat.
S-a născut în familia unui marinar, antreprenor naval. A fost mezinul familiei. Numele lui adevărat era Nicolae Bogza. Profesia pe care pe care și-a ales-o a fost în consonanță cu cea a tatălui – antreprenor naval -, Radu Tudoran devenind ofițer de marină. Din punct de vedere politic Nicolae Bogza, viitorul Radu Tudoran, nu a mers nici către stânga radical, care l-a sedus pe Geo Bogza, nici către dreapta radicală unde s-au înregimentat, pentru un timp, frații săi mai mari, Alexandru și Ovidiu Bogza, ei înșiși autori de cărți. Și sora lor, Elena, a scris literatură. A fost o familie în care care s-au scris cărți.
Pasiunea pentru scris, împreună cu cea pentru călătorii, mai ales pentru călătoriile maritime, au rămas constante în viața lui Radu Tudoran care a debutat chiar în 1939, anul începerii celui de-al doilea război mondial. Criticul literar Paul Cernat. Prima lui e o carte de reportaje, o carte despre Germania hitleristă care a reușit să nemulțumească pe toți, de toate orientările politice, pentru că a părut mult prea neutră. În anii următori în calitatea lui de ofițer, a colaborat la presa oficială din acei ani ai războiului și într-o vreme a fost trimis în Bugeac, în sudul Basarabiei, pe post de corespondent de război. De aici și-a tras subiectul pentru romanul său „Un port la răsărit”, care este unul dintre cele mai bune romane ale lui Radu Tudoran, o carte splendidă care se citește și astăzi cu foarte multă plăcere. Publicase deja la acel moment un volum de nuvele „Orașul cu fete sărace”. (…)Prozatorul va recidiva un volum foarte interesant, în 1943, „Anotimpuri”, un volum care îl consacră deja ca autor neoromantic și de factură sentimentală în cel mai bun sens al cuvântului. Romanul acesta va fi urmat în 1945 de un roman social inspirat din lumea petrolului pe care o cunoaște foarte bine ca om născut în apropiere de Ploiești în această zonă de rafinării. Romanul se chema „Flăcări” și a cunoscut mai multe reeditări.
Totuși, neîmpăcându-se cu instaurarea comunismului în România, Tudoran a încercat să și fugă clandestin din țară, la începutul anilor 1950, cu o goeletă improvizată. Tentativa a fost, evident, înnăbușită și cea mai mare parte a echipajului arestată. Cu excepția lui Radu Tudoran datorită intervenției fratelui Geo Bogza, bine plasat din punct de vedere politic. Aventura nu rămâne, însă, fără urmări literare, căci în 1954, a apărut cartea „Toate pânzele sus”, în centrul căreia se află tot o goeletă plină de aventurieri. Pe aceștia, însă, soarta îi plimbă din lumea cosmopolită a Sulinei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, unde Dunărea se varsă în Marea Neagră, până în America de Sud. Cum a trecut acest volum de cenzura dură din vremurile acelea, având parte de multe reeditări și de o ecranizare? Posibile explicații ne oferă Paul Cernat.
Am două explicații. Una ține de sprijinul oferit de fratele Geo. O a doua explicație este legată de refugiu într-o zonă mai ferită de ideologie decât altele, chiar dacă și acolo imixtiunea a fost foarte puternică. Totuși, era mai ușor să scrii o carte de aventuri din secolul XIX decât să scrii despre epoci mai recente. Așa că acest refugiu, pe de o parte în în istorie și pe de altă parte în ficțiunea de aventuri pentru copii și tineret, a fost salvator. Radu Tudoran a călătorit mult după această perioada stalinistă când a plătit regimului un tribut destul de modest față de alți scriitori, de pildă doar prin romanul „Dunărea revărsată”, un roman social mai pe linie. După această perioadă va călători mult și va scrie cărți inspirate de călătoriile sale. Era un om căruia îi plăcea să călătorească, fiind și un om foarte simpatic și chiar seducător. După 1961, când apare „Dunărea revărsată”, a scris și multă literatură pentru copii de foarte bună calitate, o combinație de literatură de călătorii și literatură fantasy. În ultimele două decenii de viață, el a avut și un proiect epic foarte consistent, din păcate și el prea puțin comentat. E vorba de ciclul de romane „Sfârșit de mileniu” care a apărut în șapte volume între 1978 și 1994, ultimul apărut postum. E un fel de frescă istorică a secolului XX.
O frescă pe care Radu Tudoran a avut șansa s-o vadă completată prin căderea regimului comunist, el murind în 1992. Iar azi, „Toate pânzele sus” se reeditează din nou, în așteptarea retipăriririi celorlalte romane care merită descoperite de generațiile actuale.
