Lacul Morii

În vestul Bucureștiului, în cartierul Crângași, se întinde cel mai mare lac artificial din capitala României.

Steliu Lambru, 03.07.2022, 15:30

În vestul Bucureștiului, în cartierul Crângași, se întinde cel mai mare lac artificial din capitala României. Luciul de apă are o istorie nouă, el apărând în urmă cu 36 de ani, în 1986. Este vorba despre lacul Morii, lacul Ciurel sau lacul Dâmbovița, cum mai este el cunoscut. Impresionanta întindere de apă a fost parte din vastul proiect de amenajare a râului Dâmbovița care taie Bucureștiul în două, dinspre nord-vest către est.

Ghidul nostru în istoria lacului Morii este istoricul Cezar Buiumaci de la Muzeul Municipiului București. El a arătat când începe povestea celui mai nou și mai întins lac din București. „Lacul Morii este parte a amenajării hidrografice a râului Dâmbovița și apare ca idee odată cu demararea lucrărilor de sistematizare a Bucureștiului din debutul deceniului al 9-lea al secolului 20. Era parte din marele proiect al lui Nicolae Ceaușescu de schimbare la față a orașului. Liderul de la București relua o idee apărută anterior, de realizare a unui canal București-Dunăre, care să se facă pe cursurile râurilor Dâmbovița și Argeș. Din analiza situației debitului Dâmboviței, se vedea că vechea albie nu făcea față unui transport fluvial. Pentru creșterea debitului, au fost construite două mari lacuri de acumulare: Ciurel, cunoscut și sub numele de Lacul Morii sau Lacul Dâmbovița, și Văcărești.”

Amplul proiect de regândire a Dâmboviței de la jumătatea anilor 1980 avea o componentă politică, însă și una urbanistică. Cezar Buiumaci. „Pe 5 iulie 1985 a avut loc ședința Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român care a scos în evidență necesitatea amenajării Dâmboviței ca parte integrantă în proiectul noului Centru Civic. Proiectul cuprindea realizarea unui mare lac de acumulare în vestul orașului, cu menirea stocării unui important volum de apă necesar alimentării cu apă curată a Dâmboviței. El era gândit și ca sistem de protecție în cazul inundațiilor, fiind în același timp și un lac de agrement. Prin amenajarea cursului râului se avea în vedere igienizarea Dâmboviței în trecerea prin București, ameliorarea climatului, crearea condițiilor de navigație și efectuarea lucrărilor pentru canalul București-Dunăre. Lucrările demarau în urma aprobării lor prin Decretul nr. 201 din 12 iulie 1985.”

Însă ideea navigabilității Dâmboviței avea să fie abandonată în urma consultărilor cu specialiștii. Pe 28 septembrie 1985 se deschidea șantierul în mod festiv, iar aproape un an mai târziu, în august 1986, se închidea poarta barajului de la Ciurel. Cezar buiumaci. „Pe 21 august 1986 era finalizată marea lucrare a lacului de acumulare de la Ciurel, cel mai mare lac artificial din București, întins pe 240 de hectare, având o capacitate totală de 20 de milioane de metri cubi, menit să asigure alimentarea cu apă potabilă, irigații și necesarul industrial. Această acumulare avea și scopul de a aduna apa provenită din viituri. Lucrarea presupunea și îndiguirea și amenajarea Dâmboviței în amonte de lac, până la Dragomirești-Deal, pe aproximativ 5 kilometri. Se proteja o suprafață de peste 1100 hectare de teren agricol și a altor investiții aflate în proximitatea albiei râului. Pentru evacuarea apei din lac a fost construit un stăvilar fluvial în apropierea podului Ciurel, executat din beton armat cu 3 stavile de câte 6 metri deschidere. „Marea” din Crângași are o adâncime de 5-10 metri și este îndiguită de un baraj din argilă compactă ce provine din săpătura văii acestui lac.”

Amplul proiect a însemnat însă dislocarea unor comunități umane care locuiau în zonă și a unui cimitir. Legendele urbane afirmau că pe apă pluteau uneori corpuri omenești, lacul primind supranumele de „lacul Morții” printr-un joc de cuvinte și de imaginație. Cezar Buiumaci. „Aici, pe lângă alte obiective, a fost un cimitir în jurul bisericii Crângași și a fost luată decizia desființării acestuia și mutării rămășițelor pământești în cimitirul Giulești-sârbi. La începutul anului 1985 au început deshumările. Pentru că timpul alocat acestui demers era scurt, angajații cimitirului nu putau finaliza la timp, iar groparii de la alte cimitire au refuzat să ajute la desființare și au fost aduși lucrători de la salubritate. Construirea lacului pe locul fostului cimitir este subiect de legende urbane.”

Un alt obiectiv al apariției lacului Morii a fost cel de agrement și de practicare a sportului. Cezar Buiumaci: „Construit într-o zonă dens populată, lacul Dâmbovița trebuia să asigure și o componentă cultural-sportivă. Fiind o zonă în care accesul din alte cartiere se putea face prin intermediul magistralei de metrou și a mijloacelor de transport în comun de suprafață, au fost precopnizate amenajări pentru activități sportive terestre și nautice: debarcadere de pescuit sportiv și o insulă de aproximativ 5 hectare. Ea a fost construită în mare parte prin muna patriotică a muncitorilor de la câteva întreprinderi, care au prestat până la 2 septembrie 1987 peste 70.000 de ore de muncă.”

Lacul Morii din nord-vestul Bucureștiului este deja un reper important al orașului. Dezvoltarea din ultimele trei decenii, evenimentele organizate acolo, precum și climatul natural dezvoltat între timp îl fac din ce în ce mai atractiv.