Copiii și războiul – un studiu de caz trist

Conform unui studiu realizat de "Salvați Copiii" România, un copil ucrainean din trei, refugiați la noi în țară (38%), declară că e mai puțin fericit de când și-a părăsit țara de origine.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Luiza Moldovan, 03.04.2024, 17:28

57% dintre copiii chestionați au spus că sunt fie foarte nefericiți, fie ceva mai puțin fericiți. 23% dintre ei nu merg la școală, deși există posibilitatea ca aceștia să frecventeze o școală online. 87% au spus că preferă prezența fizică la școală, iar 60% au spus că își pot face prieteni în țara-gazdă într-un cadru școlar fizic. Trei sferturi dintre copii au spus că nu au acces la servicii pe care și le-ar dori, cum ar fi locuri de practicare a hobby-urilor, de întâlnire cu prietenii sau de petrecere a timpului liber. Aici intervin organizațiile non-guvernamentale, cum e „Salvați Copiii” România, care gestionează foarte bine situațiile de criză.

Am întrebat-o pe Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al organizației, ce servicii pot să ofere aceste entități, a căror importanță, mai ales în vreme de criză, este crucială:

«Organizațiile neguvernamentale pot juca un rol crucial în protecţia copiilor refugiați, mai ales în contextul unui flux mare de persoane, aşa cum este cazul persoanelor care s-au refugiat din Ucraina. În primul rând, acestea pot mobiliza rapid resurse și pot interveni imediat pentru a oferi asistență umanitară.

De asemenea, organizațiile pot oferit asistență și suport în numeroase moduri, inclusiv prin furnizarea de adăpost, hrană, îngrijire medicală, acces la servicii sociale și educație. 

De asemenea, pot furniza servicii de consiliere psihologică pentru a ajuta copiii să facă față traumelor și dificultăților cu care se confruntă. Pe lângă asistența imediată ca răspuns la o situație de criză, organizațiile non-guvernamentale pot să ofere programe de integrare și să creeze spații sigure, incluzive, pentru refugiați în comunități. 

De cele mai multe ori, persoanele refugiate au nevoie în special de informații, îndrumare, consiliere pentru a-și accesa drepturile și serviciile disponibile, cum ar fi accesarea sistemului de învățământ, a serviciilor medicale, a locurilor de muncă, în cazul părinților și, de asemenea, accesarea serviciilor de consiliere emoțională.

Totodată, prin cursurile de instruire și formare oferite specialiștilor, organizațiile pot împărtăși din experiența proprie, astfel, îmbunătățind calitatea serviciilor oferite și crescând eficiența acestora, în beneficiul copiilor, de exemplu. 

Organizațiile non-guvernamentale pot să facă lobby, advocacy. Pot contribui semnificativ la îmbunătățirea vieții şi protecţiei copiilor refugiați.

 De exemplu, ca urmare a războiului din Ucraina, „Salvați Copiii” România a inițiat rapid o intervenție umanitară cuprinzătoare. Am ajuns deja la 340.000 de persoane, dintre care 170.000 de copii, am lucrat în 10 puncte de trecere a frontierei, în 5 centre de azil, în trei tabere mobile pentru refugiați și în trei zone de tranzit. 

În aceste locuri, am înființat spații sigure pentru copii, am acoperit nevoile imediate, asistență emoțională, am oferit informații vitale pentru copii și adulți, iar, ulterior, pentru a sprijini procesul de integrare pe termen mediu și lung, am înființat opt centre de consiliere, unde oferim consiliere, informare, management de caz, suport psiho-social, activități pentru copii și adolescenți, suport material și financiar. Deci, organizațiile pot face foarte multe».

Una dintre cele mai vulnerabile categorii de copii sunt cei fără părinți, de care organizația „Salvați Copiii” s-a lovit:

«Desigur, am întâlnit, și este, într-adevăr, una dintre cele mai vulnerabile categorii de copii aflați în dificultate. Este foarte greu să fii refugiat și să nu beneficiezi de prezența și protecția părinților. Există, însă, şi România are proceduri care să-i protejeze imediat pe acești copii. 

Din experiența noastră (lucrăm în acest domeniu încă din 1994) numărul copiilor refugiați fără ambii părinți e mic, dar există un număr considerabil de copii refugiați care provin din familii monoparentale. 

Această experiență pentru ei e profund emoționantă și îngrijorătoare, deoarece acești copii se află într-o situație extrem de vulnerabilă și sunt supuși la riscuri majore. În această situație, a copiilor fără un părinte sau fără ambii părinți, prioritatea „Salvați Copiii” a fost să oferim copiilor sprijin și protecție, să le asigurăm siguranță și să le furnizăm resursele necesare pentru a face față dificultăților. 

Este esențial să acționăm rapid, eficient, pentru a identifica soluțiile cele mai potrivite pentru fiecare în copil în parte și pentru a colabora cu autoritățile locale, pentru a asigura îngrijirea și protecția acestor copii în mod corespunzător. Trebuie o atenție deosebită acordată lor și asigurării drepturilor lor și siguranței acestor copii”.

Există multe voci, în societate care sunt revoltate de grija, uneori excesivă, spun acestea, pentru copiii refugiați în detrimentul copiilor români. Iată ce le răspunde acestora Gabriela Alexandrescu:

«Înțelegem și respectăm preocupările exprimate, mai ales în contextul actual al societății noastre. Este important să subliniem că misiunea noastră este de a veni în ajutorul tuturor copiilor care sunt vulnerabili, indiferent de originea lor. Ne angajăm încă din 1990, de când ne-am înființat, să oferim asistență și sprijin tuturor copiilor, inclusiv celor refugiați, în conformitate cu valorile noastre umanitare și cu standardele internaționale. Este esențial să ne concentrăm pe soluții, care să asigure bunăstarea tuturor copiilor, indiferent de circumstanțe, și să lucrăm împreună pentru a crea un mediu mai sigur, mai incluziv, pentru toți membrii comunității noastre. 

În același timp, considerăm că e important să comunicăm constant, pentru a oferi informații clare, astfel încât societatea în ansamblu să înțeleagă modul de funcționare a programelor și faptul că, în general, un program sau un proiect cu un anumit grup-țintă sau o anumită categorie defavorizată nu se implementează în detrimentul altor categorii defavorizate. 

De exemplu, noi ne-am implicat în suportul populației și copiilor din Ucraina și ce poate fi mai vulnerabil decât cazul unor copii care fug de războaie, de bombe și de moarte! Deci ne-am implicat în ajutorul lor și am dezvoltat programe, dar fără să întrerupem ceea ce făceam în România pentru reducerea mortalității infantile, pentru asigurarea serviciilor de sănătate pentru mamă-copil, pentru accesul la educație al copiilor noștri la cei din comunități sărace, pentru protecția împotriva violenței și pentru protecția copiilor fără suport parental. 

Cred că oamenii trebuie să se gândească că cel mai îngrozitor lucru pentru copii este războiul, cel mai îngrozitor lucru este să nu mai aibă locul lor, casa lor, familia lor, așa încât trebuie să înțeleagă că acești oameni au nevoie de suportul nostru în continuare, pentru că este o situație vulnerabilă pentru ei în țara lor».