Strada Brezoianu din Bucureşti

Una dintre arterele vechi și importante din București este strada Brezoianu, una dintre cele mai bine conservate străzi din punct de vedere istoric și arhitectural.

Christine Leșcu, 23.06.2024, 15:07

Una dintre arterele vechi și importante din București este strada Brezoianu. Având unul din capetele în centrul istoric, ea taie primul bulevard al capitalei – bulevardul Elisabeta de azi, trece pe lângă parcul Cișmigiu și se întinde paralel cu Calea Victoriei, fiind și una dintre cele mai bine conservate străzi din punct de vedere istoric și arhitectural.

Istoria ei începe în secolul al XVII-lea și cel care dă numele mahalalei formate acolo a fost boierul Pătrașcu Brezoianu înzestrat în 1703 de către domnitorul Constantin Brâncoveanu cu loc de case aici. Zona a început să se modernizeze pe la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu asanarea mlaștinii unde s-a amenajat grădina publică sau parcul Cișmigiu. Cu toate acestea, boierul ctitor a fost uitat de memoria locului, iar numele său confundat cu al actorului Iancu Brezeanu, ne explică Oana Marinache, istoric de artă.

„Este una dintre cele mai des întâlnite erori în nomenclatorul stradal. Probabil s-a suprapus de-a lungul timpului amintirea mai multor personalități și astfel, s-a creat această alăturare cumva eronată. Este vorba, în primul rând de un actor, Ion (Iancu) Brezeanu, și de o altă personalitate a culturii noastre, un învățător, un reformator al sistemului de învățământ numit Ion Brezoianu.

Și ca să nu fie povestea foarte simplă, aș mai aminti, de fapt, de adevăratul personaj, Pătrașcu Brezoianu, care a rectitorit la începutul secolului al XVIII-lea biserica care îi va purta numele. Deci, dacă cei doi amintiți anterior, actorul și reformatorul, nu aveau neapărat casă în zonă, cel care ar fi trebuit cu adevărat să dea numele străzii este boierul Pătrașcu Brezoianu. El a reconstruit lăcașul de cult, lăcaș de cult care se afla foarte aproape de clădirea Sălii Palatului de astăzi. Sistematizarea și bombardamentele din zonă au dus la pierderea bisericii.

În general, aceste vechi mahalale ale centrului orașului nostru se formau pe terenuri date prin embatic (arendă pe termen lung) în apropierea unui lăcaș de cult. Aici știm că a existat o biserică de lemn care pe timpurile nesigure din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea au dus la pierderea lăcașului care apoi a fost refăcut în piatră la 1710. Biserica a dăinuit până undeva către 1959, deci până în epoca comunistă, însă a trecut prin marele cutremur din 1940 și prin bombardamentele din 1944, deci oricum nu ar mai fi fost într-o stare foarte bună.”

Spre deosebire de lăcașul de cult în jurul căruia s-a constituit mahalaua, multe importante clădiri de patrimoniu au supraviețuit până azi. Una este Palatul Vama Poștei, aflat de fapt pe Lipscani chiar unde începe strada Brezoianu, clădire concepută de arhitectul Statie Ciortan. Apoi Palatul Universul, sediul cotidianului cu același nume, proiectat de Paul Smărăndescu, se află la intersecția cu o altă stradă odinioară plină de redacții de ziare. Aceste clădiri și altele au supraviețuit, deși infrastructura locului a ridicat mereu probleme, subliniază Oana Marinache.

„Fiind o stradă destul de lungă, paralelă cu Podul Mogoșoaiei sau Calea Victoriei de azi, având locuitori printre marile personalități ale familiilor boierești, plină de monumente ale arhitecturii de la mijlocul secolului XIX, interesul autorităților a fost întotdeauna să modernizeze, să prefacă, să paveze, să îndrepte. Ea încă mai are ușoare ondulări și, în diferite epoci, pornea din strada Lipscani (centrul vechi) și, bineînțeles, ajungea până în artera care poartă numele domnitorului Știrbei Vodă. O problemă a zonei legată de grădina publică din Cișmigiu și de fosta mlaștină de acolo, este aceea a inundațiilor, a miresmelor, de ieșirea apei din subsol și revărsările care aveau loc. S-au păstrat inclusiv scrisori din epocă, ale locuitorilor de vază conduși de pictorul Tătărăscu, casa pictorului Tătărăscu fiind foarte aproape de strada Brezoianu. Și el era o voce importantă în comunitate și lua atitudine tot timpul, rugând autoritățile să găsească o soluție să niveleze sau să îndrepte panta străzii și, de asemenea, să stopeze inundațiile care aduceau și mirosuri neplăcute, dar și boli.”

Azi, aceste probleme au dispărut, iar urmele trecutului se conservă bine pe strada Brezoianu aflată în vecinătatea Cercului Militar Național, a cofetăriei Capșa și a fostului Palat Regal, în prezent Muzeul Național de Artă.