Vechi imagini color din România

La începuturile sale, fotografia era folosită de instituții și de persoane private cu situație materială bună, dar ea a ajuns și la îndemâna claselor sociale medii și chiar a celor de jos după ce produsul s-a ieftinit suficient de mult.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 30.06.2024, 10:06

Unul dintre procedeele care au făcut ca fotografia color să se răspândească a fost autocromia.

În România, istoria autocromiei începe în anii 1910, unul dintre cele mai vechi exponate fiind recent aduse în atenția publicului din colecția Muzeului Național al Țăranului Român. Istoricul fotografiei Theodor Rostas, muzeograf și arhivist la Muzeul Național al Țăranului Român, este cel care a descoperit obiectul și de la care am aflat detalii.

”Este vorba de una dintre cele mai vechi imagini color realizate în România printr-unul dintre primele procedee, de fapt primul procedeu viabil și produs la scară comercială industrială de fotografie color la început de secol 20. Se chema autocromie sau autochrome Lumière, după numele lui complet.

A fost inventat de frații Lumière, aceiași care și-au lăsat amprenta asupra istoriei cinematografiei. E vorba de un procedeu de fotografie color inventat la început de secol 20 și care a fost patentat și anunțat public pe 10 iunie 1907. Se baza în principiu pe un suport de sticlă. Era, practic, un clișeu de sticlă care era apoi developat și procesat în așa fel încât să dea o imagine pozitivă, unică, pe sticlă. Devenea, practic, un diapozitiv care putea fi văzut cu un soi de diavizor special. Ceea ce înseamnă că era o imagine fragilă.”

Actualul Muzeu Național al Țăranului Român a fost una dintre primele instituții care au folosit fotografia pentru a imortaliza imagini din cotidian. Primul director, istoricul de artă, etnograful și jurnalistul Alexandru Tzigara-Samurcaș, și el fotograf, a fost cel care a comandat clișeul color care avea să fie, la mai mult de 100 de ani, printre cele mai vechi din România. L-am întrebat pe Theodor Rostas ce informații există despre autor.

”Clișeul este nesemnat, dar se întâmplă să știm din cercetările pe care le făceam încă de acum câțiva ani în arhiva documentară a Muzeului de Artă Națională, care este predecesorul Muzeului Țăranului Român. Exista o comandă oficială dată de muzeu în anul 1910 unuia dintre fotografii importanți profesioniști, activi în București de prin deceniul 1890 până în primul război mondial. Este vorba de Franz Duschek junior, și el fiu de fotograf prin genealogia lui.

Întreaga istorie, să zicem românească, a autochromului și a intrării autochromului pe piața românească e foarte puțin cercetată și fiindcă există foarte puține specimene conservate de fapt. Aceasta dă și importanța sau semnificația descoperirii acesteia fiindcă astfel știm că autocromiile au intrat de timpuriu pe o piață de fotografi amatori.”

Ce se poate vedea pe unul dintre cele mai vechi clișee color din România? Theodor Rostas spune că tot ceea ce se poate vedea se constituie într-o prețioasă sursă istorică despre cotidianul unei epoci puțin documentată vizual.

”E important și conținutul vizual. să zicem, nu doar procedeul în sine fiindcă în fotografie e surprins un colț din Muzeul de Artă Națională, în prima lui formă și în prima lui formă deschisă publicului.

Muzeul fusese fondat la 1906 și a fost așezat într-o primă etapă pe amplasamentul actual al Muzeul Țăranului Român, dar într-o clădire care nu mai există de multă vreme, care a fost demolată ca să facă loc clădirii care este astăzi corpul vechi al Muzeului Țăranului Român. Până în 1912 aici s-a aflat un soi de ansamblu arhitectural care a găzduit Monetăria de la Șosea, de unde și numele de azi al străzii Monetăriei care dă în Șoseaua Kiseleff. Într-o parte din clădirile dezafectate ale Monetărie a fost găzduit acest Muzeu de Artă Națională în prima lui formă, și acolo s-a deschis o primă expunere din 1907 și până în 1912. Și această autocromie, această fotografie color, documentează una dintre sălile expoziției.

Mai avem clișee alb-negru cu interiorul expoziției, dar e o raritate în sine să avem documentat fotografic un muzeu bucureștean, dintre puținele publice care existau la momentul respectiv, la început de secol 20.”

L-am mai întrebat pe Theodor Rostas care e starea exponatului? ”Bună, cu mențiunea că autocromiile, prin definiție, sunt foarte fragile. Sunt fragile din cauza suportului de sticlă, care este OK la obiectul nostru. Sunt fragile din cauza emulsiei care este sensibilă la abraziuni și la alte influențe de acest gen. Și mai sunt sensibile la lumina soarelui. Prin urmare, nu e un artefact care să poată fi expus public pentru o perioadă îndelungată. Dar el este conservat în fondurile arhivei și este disponibil online pe platforma arhivei de imagine Muzeul Țăranului Român, Rețelele privirii. Poate fi găsită acolo printre alte 4-500 de imagini care sunt disponibile online.”

Una dintre cele mai vechi imagini color din patrimoniul fotografic al României se află la Muzeul Național al Țăranului Român. Ea are mai mult de 100 de ani și reproduce un fragment de viață de dinainte de 1914, anul începerii primului război mondial.