Certificat de eliberare din robie pe numele lui Oprea Matei

Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același an și expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ion Puican, 05.01.2025, 13:33

Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același an și expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale. Robia în Țările Române a existat în decursul existenței Principatelor Române. Robia este un statut de servitudine, având aspecte comune, dar și diferențe, cu iobăgia și cu sclavia. Sclavia a fost, cu precădere, situația persoanelor de etnie romă. Robii erau proprietatea stăpânului, care dispunea de ei ca de orice alt bun, precum si dreptul de a fi despăgubit dacă era lipsit de bunul lui (Codul penal al anului 1818 din Țara Românească preciza că „Toți țiganii sunt născuți robi” și că „Țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”). Originea primilor romi, ca fiind indiană, este cunoscută mulțumită limbilor lor, dar nu și originea robiei romilor în spațiul Principatelor Române.

Despre eliberarea din robie a romilor avem păstrate dovezi documentare în cadrul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR). Dintre acestea, unul foarte important este „Certificatul de eliberare din robie pe numele lui Matei Oprea”. Despre document și despre însemnătatea lui în contextul istoric al epocii am stat de vorbă cu Andreea Ștefan, muzeograf la MNIR:

„„Certificatul de eliberare din robie pe numele lui Matei Oprea” este un document aflat în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, care atestă un episod din cadrul unui proces istoric mai lung care afectează Principatele Române, Țara Românească și Moldova în secolul al XIX-lea, derulându-se între deceniul al patrulea și al cincilea. Este vorba de reformele care au dus la eliberarea robilor romi. Sclavia populației rome în cele două principate este un fenomen care, la mijlocul secolului al XIX-lea, deja reprezintă cea mai importantă și cea mai acută problemă socială pe care cele două principate trebuie să o rezolve. …”

Andreea Ștefan ne vorbește despre spiritul revoluționar de la 1848, influențat de politicile și cultura europeană a epocii, citând pasajul despre dezrobire din programul adoptat în iunie 1848 de către mișcarea revoluționară din Țara Românească, „Proclamația de la Islaz”:

„Eliberarea robilor figurează deja în documentul prin care aceștia își fac cunoscut programul, anume Proclamația de la Islaz, făcută publică pe 21 iunie. … formularea reflectă profunda rușine pe care acești tineri intelectuali, școliți în Occident, moștenitorii valorilor iluministe, o resimt la ideea că în țara lor se perpetuează o asemenea practică socială desuetă și, mai ales, complet inumană. Citez, așadar, un pasaj din textul Proclamației de la Islaz: „Poporul român leapădă de la sine neomenia și rușinea de a ține robi și declară libertatea țiganilor celor particulari. … ”

Andreea Ștefan ne dă mai multe detalii atât despre atitudinea și demersul revoluționarilor de la 1848, cât și despre responsabilitatea acestora în acele momente, respectiv responsabilitățile Comisiei Liberării Robilor:

„Trebuie însă să ținem cont, pe de o parte, de presiunea care plana asupra lor și de necesitatea de a părea în ochii populației cât mai acceptabili, deci moderați. Pe de altă parte, trebuie să ne amintim că acești tineri școliți în Franța proveneau toți din rândul elitei sociale, elita socială, adesea proprietară de moșii, care își câștiga venituri importante din exploatarea muncii gratuite pe care o prestau robii. La doar 5 zile de la Proclamația de la Islaz, pe 26 iunie, este creată și organul prin care urma să se implementeze această importantă reformă socială, anume Comisia Liberării Robilor. … Ea are două sarcini principale aceea de a emite bilete de dezrobire … tot Comisia Liberării Robilor are sarcina de a elibera biletele de despăgubire.”

Despre „Certificatul de eliberare din robie pe numele lui Oprea Matei” din patrimoniul MNIR, Andreea Ștefan ne dă următoarele detalii:

„Este un formular tipizat, imprimat în alfabet de tranziție, adică scris într-un melanj de litere chirilice și litere din alfabetul latin … în cazul acesta este biletul numărul 19276, … Matei Oprea, avea 10 ani în momentul în care a primit certificatul și se afla în posesia lui Ion Ghica. Ion Ghica, participant și el la Revoluția de la 1848 și militant pentru eliberarea robilor.”

Andreea Ștefan ne oferă o privire de ansamblu asupra momentului 1848 din perspectiva eliberării din sclavie pe teritoriul Principatelor Române:

„Momentul 1848 este un pas înapoi în cadrul procesului de emancipare al romilor. Legislația votată de guvernul provizoriu este una efemeră, încetându-și valabilitatea în momentul în care guvernul însuși își încetează activitatea. …”

La final, Andreea Ștefan ne împărtășește câteva opinii despre efectele acelor norme legislative de la 1848 până în contemporaneitate:

„Felul în care robia a afectat comunitatea romă este unul extrem de complex, profund, cu efecte de scurtă durată, care s-au resimțit imediat după eliberare … dar a antrenat și efecte de lungă durată, pe care cu siguranță le-am resimțit în momentul de foarte mare tensiune a celui de-al Doilea Război Mondial, în momentul Holocaustului comunității rome și care se resimt în tendința de marginalizare a comunității rome încă prezentă în comunitatea actuală.”