Sculptorul Frederic Storck

Sculptorul Frederic Storck a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale artei românești dintre cele două războaie mondiale. Se poate spune cu certitudine că în sculptură a fost unul dintre artiștii cei mai reprezentativi și mai multilaterali.

Ion Puican, 02.03.2025, 12:00

În București se află unul dintre cele mai frumoase muzee-casă de artist din România: Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck, casă memorială ce face parte din Muzeul Municipiului București (MMB). O casă-atelier ce impresionează prin arhitectură și stil și, mai ales, prin colecția de artă dintre zidurile sale. Acest muzeu ne vorbește despre doi mari artiști interbelici ai României, soț și soție, figuri importante în lumea culturală și universitară a acelei perioade istorice.

Sculptorul Frederic Storck (1872-1942) a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale artei românești dintre cele două războaie mondiale. Se poate spune cu certitudine că în sculptură a fost unul dintre artiștii cei mai reprezentativi și mai multilaterali. Activitatea sa artistică s-a desfășurat pe o întinsă perioadă de timp și opera care a lăsat-o posterității este cu mici excepții, executată cu mare îndemânare, foarte unitară și în același timp, foarte variată.

Despre Frederic Storck, directorul adjunct al MMB, Elena Olariu, ne spune următoarele:

„Frederic Storck a fost fiul lui Karl Storck și fratele lui Carol Storck. Toți trei mari sculptori ai României moderne. A expus în permanență în România, dar și în Germania, pentru că Frederic Storck avea studii complete de artă realizate la München, în Germania. A călătorit și la Paris, A stat acolo o perioadă de timp pentru a-și completa studiile, apoi a revenit în România. În anul 1901 se înființa una dintre cele mai importante asociații artistice din România, și anume „Tinerimea artistică”. Storck a fost membru fondator, alături de alți mari artiști români. El a activat în această asociație foarte multă vreme, iar rolul său cel mai important a fost de activ căutător de talente.

În această căutare de talente, să spunem așa, a descoperit-o și a încercat să o promoveze și pe Cecilia Cuțescu, care rămăsese după terminarea studiilor la Paris, alături de primul său soț. Cu timpul se vor cunoaște mai bine, se vor îndrăgosti și se vor căsători după divorțul Ceciliei Cuțescu. De activitatea sa la Tinerimea artistică se leagă și apropierea acestei asociații de principesa Maria, care devenise entuziastă admiratoare a artei românești, iar Frederic Storck a dorit să o atragă cât mai mult în această zonă și ea a devenit protectoarea, de fapt, a „Tinerimii artistice”.

Relația dintre principesa Maria și Frederic Storck a fost specială. El era extrem de muncitor, avea o forță de muncă ieșită din comun și a fost cumva sufletul acestor mari expoziții. Legătura cu familia regală, care continua de pe vremea tatălui său, a fost, să spunem, încununată de succes, iar Frederic Storck bineînțeles că a realizat și el, la fel ca și tatăl său, diferite portrete sculptate ale membrilor familiei regale, printre care unul realizat pentru regele Carol I, dar și altul splendid realizat pentru Regina Maria. Au fost restaurate de curând și se află expuse la Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cotescu Storck.”

Opera lui Frederic Storck este caracterizată de o împletire armonioasă dintre elementele tributare clasicismului cu cele moderniste. Artistul a practicat o artă moderată ca viziune, cu ușoare stilizări, în care a urmărit eleganța compoziției, expresia lăuntrică și perfecțiunea formei. Elena Olariu ne vorbește despre câteva dintre lucrările importante ale artistului:

„Notorietatea lui Frederic îi aduce și importante comenzi. De exemplu, realizează 8 cariatide pentru celebrul Palat Cantacuzino din București. În 1907, Frederic Storck execută o comandă importantă, două sculpturi reprezentând industria și agricultura pentru Palatul Administrativ din Galați și tot pentru municipalitatea de acolo realizează monumentul ridicat lui Mihai Eminescu. Iar în 1930 va realiza, tot printr-o comandă, portretul lui Beethoven. Realizează, de asemenea, și grupuri statuare destinate Băncii de Credit din România. Deci, cumva și Frederic Storck, la fel ca și tatăl său, a contribuit activ la înfrumusețarea orașelor moderne românești…”

În anul 1906, Frederic Storck a devenit profesor la Școala de Arte Frumoase din București. A un profesor metodic, care s-a bucurat de un mare prestigiu artistic. El a insuflat elevilor respectul pentru desen, elementul de bază necesar de a fi cunoscut în studiul oricărei reprezentări plastice. Despre activitatea sa de profesor universitar, Elena Olariu ne declară următoarele:

 „… poate cea mai importantă activitate din cariera sa este cea de profesor la Academia de Arte Frumoase din București, unde a predat sculptura timp de decenii, fiind extrem de apreciat și iubit de studenții săi. El și-a dedicat aproape întreaga viață acestui vis de a forma cât mai mulți sculptori în România. Și, într-adevăr, studenții săi l-au iubit extrem de mult pentru seriozitatea lui, pentru capacitatea extraordinară de muncă, pentru talentul lui și pentru această capacitate de a se sacrifica și a dărui foarte mult comunității căreia îi aparținea.”