Jacques Elias

Comunitatea de evrei sefarzi a Bucureștiului a dat nume importante pentru tot ce a însemnat istoria României până azi. Unul dintre numele grele a fost omul de afaceri și filantrop Jacques Elias.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 30.11.2025, 13:07

Comunitatea de evrei sefarzi a Bucureștiului a dat nume importante pentru tot ce a însemnat istoria României până azi. Unul dintre numele grele a fost omul de afaceri și filantrop Jacques Elias.

Născut în 1844 la București, Elias a prosperat în industria zahărului, în agricultură, în minerit, în sistemul bancar, în sectorul imobiliar și în jocul pe bursă și a reușit să dețină o avere imensă. A fost numit consilier regal al regelui Carol I. În ciuda marilor posibilități financiare, a dus o viață cumpătată, nu a fost căsătorit și nici nu a avut copii. Jacques Elias a murit în 1923 la București, orașul său natal, cu 7 ani înainte, în 1914, lăsând prin testament Academiei Române tot ce deținea. În 1925, la doi ani de la moartea sa, Academia Română înființa Fundația Menachem Elias, conform dorinței sale din testament, denumită după tatăl său.

La aniversarea centenarului Fundației, președintele Academiei Române Ioan-Aurel Pop a ținut să se refere la personalitatea lui Jacques Elias folosind cuvintele unui fost membru al forului academic. ”Omul era membru al Academiei Române și se numea Nicolae Cajal. Citez: ”

Ioan-Aurel Pop a ținut să reamintească românilor de azi că Elias a dat totul țării în care s-a născut. ”La auzul numelui său, mulți intelectuali români se gândesc poate la calitatea lui de mare industriaș, de mare bancher, de moșier, cam 1300 de hectare avea la un moment dat în proprietate, și la urmă la cea de filantrop. Dar mai puțină lume știe ce donator, ce binefăcător și ce Mecena a fost Jacques Elias pentru Academia Română și pentru cultura română în general. Era membru al unei familii evreiești de rit spaniol, la vârsta de 46 de ani a obținut cetățenia română. A fost cetățean de onoare al Bucureștiului, român distins cu , , cu și cu alte onoruri.”

Academia Română s-a construit, începând cu anul 1867, din donații. Iar cea mai importantă dintre ele a venit de la Jacques Elias. ”Jacques Elias a reușit în cei aproape 80 de ani de viață să strângă o avere uriașă, cu bunuri imobiliare în România, la Viena, la Berlin, la Roma, la Paris, la New York, la Londra, la Bruxelles, la Praga, la Belgrad. Dar, dincolo de averi materiale, omul acesta de afaceri a avut un suflet mare de binefăcător. Prin testamentul pe care l-a redactat în ajunul Primului Război Mondial, în 1914, a desemnat ca legatar universal Academia Română, căreia i-a lăsat toată averea mobilă și imobilă, și citez: , evaluată atunci la aproape un miliard de lei sau 200 de milioane de dolari.”

Idealurile umaniste ale lui Elias au mers mână în mână cu cele patriotice. Ioan-Aurel Pop. ”Cel mai mare act al Academiei a fost înființarea spitalului Elias, cum zicea donatorul, Și a fost, într-adevăr, cel mai modern spital din Europa în 1938 când, la inaugurare, a fost prezent Marele Voievod Mihai și mama lui, regina Elena. A fost ceva de mare prestigiu pentru țară. El a precizat în testament , iar <în spital se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliți și de orice altă credință. Se vor da consultații și medicamente gratuite.>”

Iubitor de educație și cultură, generosul filantrop a direcționat o mare parte a averii sale și către ele. ”A prevăzut donații și pentru dezvoltarea instituțiilor de cultură a cerut construirea de școli pentru elevi, citez din nou: S-a îngrijit de cantinele școlare, de acordarea anuală de premii și burse Elias pentru copii săraci, de alocarea de fonduri pentru învățământul medical, pentru spitale și leagăne de copii, pentru temple și școli evreiești de rit spaniol și pentru orice construcție care ar putea servi cultură.”

Discret, Jacques Elias a părăsit această lume așa cum a trăit. Însă n-a fost singur, statul român și instituțiile pe care le-a creat și sprijinit i-au fost alături. Ioan-Aurel Pop. Track: ”S-a stins în liniște, după actele pe care le-a făcut, în 1923. Și la înmormântarea lui, lucru rar, a participat întregul guvern al României. Tot după voința lui, ulterior, trupul i-a fost depus în cavoul familiei de la Viena, unde se află și astăzi.”

Jacques Elias nu putea rămâne în afara memoriei orașului. O stradă din apropierea monumentului care marchează kilometrul 0 al Bucureștiului îi poartă numele.