80 de ani de la încheierea războiului
Despre Al Doilea Război Mondial se spune că a fost revanşa căutată de cei care au pierdut în primul mondial.
Marius Tiţa, 04.05.2025, 09:43
Despre Al Doilea Război Mondial se spune că a fost revanşa căutată de cei care au pierdut în primul mondial. Militarismul promovat de imperiile ce aduseseră după ele, în secolul XX, secole de obsesii medievale, a dus la prima confruntare mondială, barbar de sângeroasă. Se spune, de asemenea, că secolul XX a început cu adevărat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial. Pacea a durat doar două decenii şi ţările învinse în acest război s-au pregătit de revanşă. Situaţia era mult schimbată, apăruseră în scenă ideologiile totalitare, nedemocratice.
Promisiunile de recuperare a unei măreţii istorice atavice au mobilizat energiile unor naţiuni care nu intraseră neapărat în tabăra învinşilor. Italia, de exemplu, era ţară învingătoare dar fascismul iniţiat de un lider demagog şi populist, autoritar, au atras ţara în aventuri militariste. Rusia dispăruse ca imperiu monarhic dar supravieţuise printr-o construcţie ideologică, comunistă.
Noua Uniune Sovietică participă la declanşarea războiului, la 1 septembrie 1939, ca aliată a Germaniei hitleriste. Pactul de neagresiune Moscova-Berlin fusese semnat cu o săptămână înainte ca armata germană să declanşeze invadarea Poloniei şi punerea în funcţiune a sistemului de alianţe şi garanţii care aduceau democraţiile vestice în conflict. Mai puţin adusă în discuţie este invadarea Estului Poloniei de către Armata Roşie, sovietică, concomitent cu atacut german, din Vest.
A urmat anul 1940, când hitleriştii câştigă bătălia în Vest iar Uniunea Sovietică ia republicile baltice şi, de la România, Basarabia. Viziunea militaristă face ca Japonia, aliată cu democraţiile vestice, în Primul Război Mondial, să participe la Al Doilea Război Mondial de partea Germaniei. Până la urmă, din celebra axă Berlin-Roma-Tokio, doar Germania putea invoca umiliţa înfrângerii anterioare, Italia şi Japonia erau doar regimuri militariste cu ambiţii hegemonice. Atacul de la Pearl Harbour, din 1941, aduce în război atât Japonia cât şi Statele Unite.
Treptat, războiul s-a extins la scara întregului glob, mult mai mult decât precedenta confruntare mondială. Pe cât de ciudat şi repede s-a declanşat şi extins, la fel s-a şi încheiat Al Doilea Război Mondial. Treptat, în cursul anului 1945, aliaţii au împins forţele Axei până pe propriul teritoriu. URSS, care fusese atacată de fostul aliat german, la 22 iunie 1941, a ajuns, să ocupe Berlinul. Era luna mai şi, în scurt timp, Germania a capitulat. Momentul este împărţit în două zile, 8 mai, pentru occidentali, şi 9 mai, pentru sovietici şi ţările din Estul Europei, ocupate de Armata Roşie în timpul ofensivei împotriva germanilor.
Acum 80 de ani, armele au tăcut, lăsând Europa în ruine şi plângere. Peste numai 5 ani, Robert Schuman lansa un apel, o declaraţie, în care propunea transformarea vechii rivalităţi franco-germane în nucleul unei Europe a păcii şi prosperităţii. Formula se baza, concret, pe punerea în comun a acelor bogăţii şi industrii care au permis, până atunci, transformarea neînţelegerilor în război devastator. Acum 80 de ani, se încheia războiul mondial, în Europa, iar acum 75 de ani, Europa propunea o formulă unică, de succes, care a făcut din Europa un tărâm al păcii, al democraţiei şi al respectării drepturilor omului.
