Expat în România: Egle Chişiu (Lituania)

Egle Chișiu s-a născut și a studiat la Vilnius, în Lituania și a studiat canto în Italia. Este artist liric, soprană și a fost solistă a Operei Naționale Române, acolo unde acum este membră a corului.

Hildegard Ignătescu, 17.12.2020, 16:16

Egle Chișiu s-a născut și a studiat la
Vilnius, în Lituania și a studiat canto în Italia. Este artist liric, soprană
și a fost solistă a Operei Naționale Române, acolo unde acum este membră a
corului. A făcut studii la Academia de Muzică și Teatru din Vilnius, unde a a
urmat și studii masterale de canto. A studiat apoi la Academia Internațională
de Muzică din Milano și la Conservatorul Antonio Scontrino din Trapani. Este și
traducătoare interpretă din limbile română, lituaniană, rusă și engleză.
Cariera a purtat-o și în Germania, unde a locuit doi ani și a predat muzică
într-o școală primară. La un moment dat, Egle Chișiu a fost și administrator al
unei pagini web dedicată românilor din Marea Britanie, www.angliamea.ro,
unde pregătea știri în limba română și traducea articole din engleză și
lituaniană în română.

Ne povestește cum a ajuns în România: În timpul studiilor în Sicilia, la Trapani, unde am avut o bursă
guvernamentală, l-am întâlnit pe viitorul meu soț. Pe atunci nu știam prea
multe despre România. Și el este cântăreț de operă, ne-am cunoscut acolo și
ne-am căsătorit în același an. Acest lucru ne-a făcut să luăm o decizie,
fiindcă trebuia să locuim undeva împreună. Lituania nu era o soluție, la Italia
ne-am gândit un pic, însă ni se părea mult prea complicat și am ales România
unde chiar atunci, în 2005, soțul meu a fost angajat ca solist. Era clar că,
dacă aici va avea un loc stabil, și eu mă voi adapta. Vorbind deja cinci limbi,
nu mai era o problemă să învăț încă una și mi-a fost ușor, bazându-mă pe limba
rusă și cea italiană.

În 2004 ne-am cunoscut și ne-am căsătorit, iar adevărata
mutare a avut loc în 2006, pentru că a mai durat un an cât am studiat la
Milano, apoi încă un an până am terminat masteratul în Lituania, dar am fost
mai mult pe aici. Din acest motiv aș spune că sunt 15 ani, cel puțin de când
vorbesc românește și cunosc cultura României.

Egle Chișiu este câștigătoare a cinci
competiții internaționale de canto în România, Lituania, Italia și Ucraina, a
cântat pe scene lirice din Germania, Ucraina, Polonia, Italia, Lituania și
România. Am întrebat-o pe Egle cum a fost începutul și ce îi place aici: În România mă simt acasă, pentru că aici mi-am creat o familie și mă
simt bine și liberă, integrată. Pentru că am învățat limba de la început când
am venit nu m-am simțit niciodată o străină. Am fost și bine primită de
prieteni, de rude, de familia soțului, Vasile Chișiu. M-am simțit bine aici în
țară, chiar dacă poate unele lucruri au fost foarte stranii și foarte
îndepărtate, având în vedere că România este extrem de diferită de Lituania,
dar totuși trecutul acela comunist, socialist este foarte asemănător, avem
multe legături și ne înțelegem cu totul altfel decât, probabil, un străin din
Vest.

În România îmi plac multe lucruri, aici am descoperit și frumusețile
naturii și orașe, am călătorit destul de mult, și la mare mergem și cu rulota
cu toată familia, ne plac și locurile mai sălbatice și cu mai puțină lume. Îmi
plac și oamenii, probabil au acest temperament mult mai sudic decât cel din
Lituania, sunt oameni mult mai deschiși, mai primitori, mai prietenoși, se
apropie unul de altul mult mai repede. Chiar și contacul fizic, de îmbrățișare,
de a se săruta, așa ceva nu se prea întâmplă în Lituania.

Egle Chișiu are doi copii, care s-au născut și
au crescut aici, cu care vorbește exclusiv în limba lituaniană. Copiii iubesc
ambele țări și abia așteaptă să poată revizita țara bunicilor lor. Și lui Egle
îi este dor de Lituania: Îmi lipsește foarte mult și acum cu atât
mai mult cu cât n-am putut în această vară să merg în Lituania din cauza Covidului
și blocajelor. N-am mai fost de un an și jumătate, îmi e foarte dor de tot. De
locul unde am crescut, de părinți, de frate, de toate rudele de acolo, de
lacurile Lituaniei, unde se putea face baie oricând, toată vara. Din orice loc,
în 10 minute ajungi la un lac, cam așa ca în Finlanda. Îmi e dor de păduri, să
mă duc după ciuperci. Și copiii mei se simt foarte bine în Lituania, este țara
mea natală și eu sunt lituaniancă și mă simt bine și acolo.

Egle era studentă când a ajuns în România, o
țară nouă cu o cultură aparte, pe care le-a adoptat imediat. S-a simțit
excelent încă de la început și, cu ajutorul soțului ei român, a descoperit o
nouă viață. Și-a făcut o familie și a construit o carieră în România. Practic, Egle aici
s-a format ca adult: Ca o persoană cu adevărat adultă m-am format
aici. Aveam 25 de ani când am venit prima dată în România. M-am schimbat
complet, m-au influențat și oamenii, locurile și călătoriile, viața de familie
și unele valori, care au fost un pic altfel aici în România. Apropierea mai
mare între familii și chiar și conceptul nașilor – finilor, care la noi nu
există deloc, pentru mine era destul de straniu, însă acum mi se pare frumos și
interesant că există așa ceva.

Procentul divorțurilor este mult mai mic aici decât
în Lituania, e un fel de armonie, sau poate așa mi se pare mie. Desigur, îmi
place clima, e fantastic că poate să fie deja cald în martie și să țină până în
noiembrie. În Lituania toată vara plouă, dacă sunt două săptămâni cu soare, te
bucuri. În Lituania eram răcită mai mereu, aici e total altceva. În Lituania
aveam depresii încontinuu, din cauza vremii mohorâte, aici mi s-a luminat tot.

Desigur, nu totul este perfect în România și
există și lucruri pe care Egle ar vrea să le vadă schimbate cât mai repede,
pentru o viață mai bună: Problema cu digitalizarea, care este mult mai lentă aici
decât în Lituania, când trebuie să rezolvi ceva cu instituțiile de stat. Acest
lucru îmi pare cel mai groaznic în România, în sensul unei birocrații primitive.
Alt lucru de îmbunătățit ar fi respectul românilor pentru ceea ce au, pentru
natura fantastică. Am văzut râuri de munte care ar trebui să fie curate, dar
sunt pline de gunoaie, păduri fantastice, unde mergi și găsești câte o poiană
plină de gunoaie, asta mă doare. Să sperăm că, odată cu schimbarea legilor,
ceva-ceva va începe să se schimbe. Și probabil și cu ajutorul educației la
școală și acasă. Gândul meu ar fi să vă urez ca 2021 să fie mai bun și mai
sănătos pentru toată lumea.