Civilizația sării în spațiul carpatic

Comparată chiar şi azi aurul alb, sarea a fost din cele mai vechi timpuri o marfă extrem de râvnită, iar regiunile bogate în zăcăminte au căpătat o importanţă direct proporţională cu valoarea sa.

Christine Leșcu, 30.04.2023, 16:10

Comparată chiar şi azi aurul alb, sarea a fost din cele mai vechi timpuri o marfă extrem de
râvnită, iar regiunile bogate în zăcăminte au căpătat o importanţă direct
proporţională cu valoarea sa. Este şi cazul spaţiului românesc,
considerat dintotdeauna deţinător al celor mai mari zăcăminte de sare din
Europa.

Despre vechimea exploatăriilor de sare de pe teritoriul actual al
României şi despre regiunile cu precădere saline ne vorbeşte acum Valerii Kavruk, manager al Muzeului Național al
Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe.

Preocuparea serioasă, sistematică
pentru exploatarea sării pe teritoriul României datează începând cu circa 6050
de aniî.Hr.
Sigur că, în comparație cu alte țări din Europa, în acest moment cea mai
timpurie vârstă a exploatării sării din Europa este cea din România. Foarte
curând după această dată, circa 6.000 î.Hr.,
avem vestigii ceva mai târzii în sudul Poloniei, lângă Cracovia și din
Bulgaria, din nord-estul Bulgariei, pe teritoriul orașului Provadia. Dar aceste
exploatări vor apărea peste câteva secole după cele spațiul românesc.

În plus, în zonele cu cele mai vechi ocne de sare se mai exploatează şi azi
minereu salin, cum ar fi zăcămintele de sare gemă aflate la suprafața solului
aflate în special în județele Prahova, Buzău, Vrancea, iar în spaţiul
intercarpatic la Praid. Dar cele mai larg răspândite manifestări saline pe care
omul putea să le exploateze fără utilaje tehnice moderne sunt diversele
acumulări de apă sărată cum ar fi cele din Bucovina și Moldova Subcarpatică.
Iar în spațiul intracarpatic, în toată Depresiunea Maramureșului sunt sute de
locuri în care izvorăște apă din pământ, în Transilvania, de asemenea,
majoritatea izvoarelor de apă sărată aflându-se de-a lungul Carpaților. Şi tot
din cele mai vechi timpuri, lemnul a însoţit exploatările de sare, în regiunile
respective dezvoltându-se şi o adevărată civilizaţie specifică.

Explicaţiile
vin imediat tot de la Valerii Kavruk: De cele mai multe ori, atunci când vorbim
de timpuri îndepărtate, foarte rar întâlnim lemnul, pentru că lemnul fiind un
material organic este foarte perisabil. În timpul săpăturilor arheologice dacă
găsim lemnul, îl găsim numai în forma carbonizată, adică un fel de cărbune. Iar
lemnul este practic distrus de microbi. În zonele bogate în soluri sărate sau
în ape sau nămoluri sărate, se creează condiții optime pentru păstrarea acestui
lemn așa cum a fost și el cu mii de ani în urmă. În unele zone, mai ales în
Transilvania, unde pe locul exploatărilor saline s-au creat straturi, depuneri
consistente de nămol, s-au păstrat foarte multe instalații și unelte de lemn.
Asta nu înseamnă că oamenii nu au folosit și altceva, nu înseamnă nici că în
altă parte nu au existat astfel de structuri și obiecte de lemn. Este doar o
întâmplare că s-au întrunit aceste condiții și lemnul acela s-a păstrat.

În cele
mai multe situri arheologice de exploatare a sării am găsit urme de lemn,
continuă Valerii Kavruk care, de mai mulți ani, conducer cercetările de la
situl din Băile Figa, din apropierea orașului Beclean, județul Bistrița-Năsăud.

Acolo s-a format deasupra zăcământului de sare o depunere de nămol
sărat care atinge grosime de 3 metri. În stratul acesta de nămol se păstrează
mii de obiecte și urme de structuri de lemn care s-au făcut cu ocazia
exploatărilor care datează în locul respectiv începând cu circa 3500 de ani î.Hr. până în zilele
noastre. Nu există la ora actuală în România nicăieri atâta lemn din epoci
preistorice cât există într-un singur sit la Băile Figa. Cu siguranță, astfel
de structuri și obiecte din lemn se găsesc și în altă parte, doar că la Băile
Figa le știm mai bine, pentru că deocamdată este singurul loc în care se fac
săpături arheologice sistematice într-unul din aceste situri.

Lemnul fiind unul dintre puținele materiale care se păstrează foarte bine
în mediul sărat, au apărut de-a lungul timpului diverse structuri descoperite
și la Băile Figa. Exemple ar fi gardurile de susținere din stejar construite pe
terenurile din care s-a luat nămol pentru a se ajunge la roca de sare precum și
galeriile de lemn folosite în interiorul minelor.