Limesul Roman
Limesul Roman era un vast sistem de frontiere fortificate și puncte de apărare care delimitau granițele Imperiului Roman. Cel mai cunoscut exemplu este Limesul Dunărean, care traversa actuala Românie și asigura controlul strategic asupra Dunării.
Ion Puican, 14.09.2025, 12:12
Limesul Roman era rețeaua de frontiere ale Imperiului Roman, formată din fortificații, drumuri militare, turnuri de observație, forturi și tabere de legiuni. Acesta marca granițele imperiului și avea scop defensiv și strategic, dar și funcție de control economic și administrativ. Se întindea pe mii de kilometri, din Marea Britanie (Zidul lui Hadrian) până în Orientul Apropiat și Africa de Nord. Nu era doar o barieră militară, ci și un loc de contact și schimb între romani și populațiile din afara imperiului. Ovidiu Țentea, arheolog și managerul interimar al Muzeului Național de Istorie a României, ne-a vorbit despre ce înseamnă limesul și mai ales despre Limesul Dacic și diferența față de Limesul Dunărean:
„Limesul este o linie de demarcație în general, care poate fi acoperită de termenul de frontieră. Dacă discutăm de frontieră, aceste frontiere au mai multe tipuri după relief, după populațiile care se învecina cu Imperiul Roman. Limes Dacicus, să spunem, în forma latină, chiar dacă nu are un echivalent dovedit de surse, limesul Daciei sau frontierele Daciei, reprezintă cel mai complex dosar de care World Heritage a avut de a face în domeniul frontierelor romane, pentru că are cea mai mare întindere pe suprafața unei țări, peste o mie de kilometri, și întâlnește cam opt tipuri de frontieră din zona de câmpie, din zona de râu, de munte, de deal, după aceea frontiere artificiale, adică construcții de valuri cu palisade, alte construcții fiind ziduri care barau accesul pe văi. Are o complexitate extrem de mare și, în general, partenerii sau specialiștii europeni nu erau încrezători că România poate să ducă la capăt un asemenea dosar, pentru că este foarte complex și pentru că, se știe, capacitatea administrativă a noastră nu este peste medie, ca să spunem așa. Deci a fost un real succes ca anul trecut a fost acceptat acest dosar și face parte din patrimoniul mondial. …”
Legat de Limesul Dacic, Ovidiu Țentea ne-a făcut o scurtă descriere a acestuia, ca un traseu, inclusiv un mic ghidaj despre cum ar trebui vizitat și ce se poate observa pe linia Limesului Dacic:
„În România, Limesul Dacic, care începe de la din zona intrării Dunării pe teritoriul României și face un arc prin zona Banatului, ocolește, trece prin județele Alba, Cluj, Sălaj, Bistrița-Năsăud. Ca să nu scap, o să spun, zona secuimii și pe interiorul arcului carpatic, ia cumva două direcții: direcția Oltului prin Brașov, Sibiu, Vâlcea, Olt. Și Limesul Transalutan, să îi spunem, coboară pe pasul Rucăr-Bran, traversează Argeșul, județul Argeș și Teleorman. E destul de complex. Sunt peste 100 de fortificații, unele cam un sfert dintre ele se văd foarte ușor la fața locului, chiar dacă nu le știi. Dar totul pornește de la o documentare inițială. Trebuie să știi ce urmează să vezi.
În unele porțiuni, fortificațiile se văd mai bine, pentru că au ziduri de piatră și sunt mai bine conservate. Sunt pe domeniul public. Cele mai bune ar fi Porolissum, la Moigrad, Potaissa, care este înglobat în Turda, dar sunt bine puse în valoare. Ar fi Tibiscum, care e Jupa în zona Caransebeș. Drobeta, care se vede alături de piciorul podului. Ar mai fi, după aceea, tot în zona sudică, Sucidava, la Celei. Sunt situri foarte expresive. Altele, pe altele o să vezi valurile și un dreptunghi mai mare reprezentat de castru. Și sunt destule care se conservă în felul ăsta. O parte sunt suprapuse parțial de anumite construcții și altele sunt suprapuse aproape total de așezări actuale. Ele trebuie urmărite pe o hartă, după cum v-am spus și urmărite ca un ghid. Ca un ghid turistic de unde îți culegi mai multe informații ce mai vezi legat de acest limes. …”
Ce fel de ghiduri pot găsi pasionații de arheologie și cei interesați de istoria Imperiului Roman pe teritoriul României? Arheologul Ovidiu Țentea ne răspunde:
„Sunt doar anumite ghiduri punctuale nesatisfăcătoare în momentul ăsta pentru Dacia, dar pentru Dunăre am făcut un întreg album și este foarte, foarte expresiv pentru întregul limes de pe teritoriul României, de la intrarea Dunării în țară până la Deltă. …. Pentru Dacia e mai complicat pentru că are diversitatea asta destul de mare. Ar fi un proiect mult mai mare decât Via Transilvanica și atunci ar fi mult mai complex din punctul ăsta de vedere și nu cred că s-ar putea încadra în mai puțin de două săptămâni, cine ar vrea să facă doar traseul ăsta ca să-l facă integral. … Pe Dunăre știți că croazierele nu sunt foarte căutate în România, din păcate, dar ar putea fi un motiv în plus pentru a fi folosit Limesul Dunărean pentru croazieră, ….”
În finalul discuției noastre, Ovidiu Țentea ne mai oferă câteva informații despre Limesul Dacic și importanța sa științifică, istorică și culturală. Arheologul ne oferă și o hartă a muzeelor care prezintă artefacte și informații relevante limesului:
„Limesul Dacic a fost foarte intens studiat. Administrativ, a devenit acum parte din UNESCO, care ajută la, este un instrument foarte bun pentru conservare și pentru promovare. Dar este extrem de intens studiat și de folosit și în expoziții. Urmează ca în următorii ani să se facă un marketing integrat, care să scoată cele mai bune zone care pot fi vizitabile. Dar dacă o luăm de la stânga la dreapta, cumva muzeul de la Drobeta face cu brio față expunerilor. Cel de la Caransebeș, pentru Tibiscum, de la Alba Iulia pentru Apulum, de la Turda pentru Potaissa, de la Cluj pentru Napoca și zona învecinată, Zalăul pentru Porolissum și Dacia Porolisensis. Bistrița Năsăud, Muzeul din Târgu Mureș, Muzeele din Sfântu Gheorghe, Muzeul Carpaților, Național al Carpaților Răsăriteni sau Muzeul Ținutului Secuiesc. Muzeul din Brașov, parțial Bruckenthal, o parte din Vâlcea. Iar pentru Dunăre, Muzeul din Tulcea foarte bine, și pentru toate astea… încercăm să ținem partea online la Muzeul Național de Istorie a României.”
Limesul Roman din România rămâne nu doar o mărturie a ingeniozității și puterii civilizației romane, ci și o resursă culturală de neprețuit, care ne invită să înțelegem, să protejăm și să valorificăm istoria ca parte esențială a identității noastre europene.