Matematicianul Grigore Moisil
Școala română de matematică a secolului XX a avut câțiva reprezentanți importanți, între ei și Grigore Moisil.
Steliu Lambru, 21.09.2025, 12:00
Școala română de matematică a secolului XX a avut câțiva reprezentanți importanți, între ei și Grigore Moisil. Născut la Tulcea în 1906 în Dobrogea, România, Moisil a decedat la 67 de ani, în 1973, la Ottawa în Ontario, Canada. Este cunoscut pentru interesul său privind logica matematică, logica algebrică și ecuațiile diferențiale. Este recunoscut și pentru activitatea sa de pionierat în domeniul științei computerelor din România.
Grigore Moisil s-a născut și a crescut într-o familie de intelectuali, tatăl fiind profesor de istorie, arheolog și numismat, iar mama profesoară și directoare a actualei școli ”Ienăchiță Văcărescu” din centrul Bucureștiului. Moisil și-a susținut teza de doctorat în matematică în 1929 despre mecanica analitică a sistemelor continue, publicată în Franța, teză sub coordonarea a două legende ale matematicii române, Gheorghe Țițeica (1873-1939) și Dimitrie Pompeiu (1873-1954). Studiază un an în Franța și în 1931 este numit profesor de matematică la Universitatea din Iași unde va preda algebră și teoria și logica evidențelor. Își va continua studiile în străinătate primind o bursă de un an la Roma. În 1941 câștigă concursul de profesor la Universitatea din București unde va fi coleg cu alți matematicieni importanți ai generației sale precum Gheorghe Vrânceanu, Dan Barbilian și Miron Nicolescu.
Noul regim comunist instalat în România în 1945 îl trimite ambasador plenipotențiar al României la Ankara, în Turcia, între 1946 si 1948. Acolo el a ținut însă și prelegeri de matematică la universități din Istanbul. În 1948 se întoarce la post la Universitatea din București și este ales membru în noua Academie a Republicii Populare Române și în Institutul de Matematică al acesteia.
Matematicianul și informaticianul Cristian Calude este profesor la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă. Este autor de studii și cărți și profesor invitat la mai multe universități din lume. El a lucrat încă din timpul liceului cu Grigore Moisil care i-a fost unul dintre mentori. ”Eu nu pot să fac matematică contracronometru, de aceea nu sunt bun pentru Olimpiade. Printr-o împrejurare greu de explicat pentru mine, am ajuns la faza finală de matematică, în clasa a XI-a, și am venit la București. N-am făcut nimic în finală la examen, dar am rezolvat o problemă de algebră cu o metodă de logică matematică pe care am învățat-o din cartea lui Moisil.
Avea o carte foarte mică de teoria mulțimilor și de logică matematică. Spre norocul meu, profesorul care a corectat lucrarea mea și-a dat seama și i-a arătat profesorului Moisil. Iar profesorul Moisil, cu stilul lui foarte direct, a spus:
Era începutul unei frumoase prietenii pentru tânărul Cristian Calude și o mulțumire sufletească pentru profesorul descoperitor de talente care era Grigore Moisil. Cristian Calude. ”Am stat de vorbă, m-a întrebat de unde știam despre logică, ce citisem. Am avut cred că vreo 30 … 40 minute de convorbire, dar nu o convorbire care semăna cu aceea a unui profesor cu un elev mult mai mic. Profesorul Moisil avea doctoranzi și eu eram un băiat de clasa a XI-a. Conversația a decurs ca și cum am fi fost de mult prieteni. La sfârșit, m-a întrebat dacă voiam să lucrez cu el. I-am răspuns că da și că eram onorat. M-a chemat la el acasă și așa am început. Mi-a dat să citesc niște articole, mi-a dat o problemă, și peste un an, când am intrat în clasa a XII-a, în 1971 intram la facultate, am venit, cred că de vreo patru … cinci ori, de la Galați la București.
Stăteam de vorbă și îmi aduc aminte că locuia aproape de Universitate și când sunam, doamna Moisil striga
Opera lui Grigore Moisil înclude articole și studii despre mecanică, analiză matematică, geometrie, algebră și logică matematică. A continuat cercetări ale predecesorilor săi precum Dimitrie Pompeiu și logicianul polonez Jan Łukasiewicz (1878-1956). O parte foarte importantă a operei sale, cu mare relevanță pentru timpurile noastre, a fost cea din domeniul științei computerelor. Pe lângă faptul că a predat logica matematică la Universitatea din București și la Universitatea Politehnică din București, vitală în știința programării computerelor, Moisil a luat parte la asamblarea primului computer românesc, în 1957, la Institutul de Fizică Atomică din București.
O parte a cărților scrise de Moisil a fost în știința computerelor. În 1996, lui și altor 18 pionieri în știința computerelor, Societatea Computerelor a Institutului Inginerilor Electricieni și Electroniști din Washington D.C., SUA, le-a decernat un premiu postmortem ca recunoaștere a meritelor.
Grigore Moisil și-a urmat vocația de matematician și a lăsat în urmă o moștenire prețuită de colegii, elevii și studenții săi. A fost și un om al timpului său care a știut să-și negocieze calitățile personale în schimbul consolidării avantajelor dobândite.
