Vizitele papale în Romania
În anul 2025, Paștele Ortodox și Paștele Catolic au fost sărbătorite în aceeași zi, pe 20 aprilie. Totodată, decesul recent al Papei Francisc și contextul tranziției și reflecției din interiorul Bisericii Catolice readuc în atenția publică momentele semnificative în care România s-a aflat în centrul atenției Vaticanului.
Eugen Cojocariu și Ion Puican, 27.04.2025, 14:48
În anul 2025, Paștele Ortodox și Paștele Catolic au fost sărbătorite în aceeași zi, pe 20 aprilie. Totodată, decesul recent al Papei Francisc și contextul tranziției și reflecției din interiorul Bisericii Catolice readuc în atenția publică momentele semnificative în care România s-a aflat în centrul atenției Vaticanului. Vizitele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea în 1999 și a Papei Francisc în 2019 nu au fost doar evenimente religioase, ci și repere istorice pentru dialogul ecumenic, pentru reconstrucția memoriei colective și pentru reafirmarea valorilor comune între Biserica Catolică și cea Ortodoxă. Într-o Europă marcată astăzi de fragmentări și incertitudini, aceste momente de deschidere și solidaritate capătă o relevanță aparte, fiind exemple de reconciliere și cooperare într-un spirit profund uman și creștin.
În perioada 7–9 mai 1999, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a efectuat o vizită istorică în România, fiind primul Suveran Pontif care a pășit într-o țară majoritar ortodoxă după Marea Schismă din anul 1054. Această vizită a fost un simbol al reconcilierii și dialogului între cele două mari ramuri ale creștinismului. În timpul șederii sale la București, Papa Ioan Paul al II-lea a fost primit cu căldură de autoritățile române și de Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române. Un moment deosebit a fost participarea comună la slujbele religioase, unde Suveranul Pontif a asistat la o liturghie ortodoxă, marcând un gest fără precedent în istoria relațiilor interconfesionale.
La două decenii distanță, între 31 mai și 2 iunie 2019, regretatul Papă Francisc a vizitat România sub motto-ul „Să mergem împreună!”. Această vizită a avut un caracter pastoral și ecumenic, evidențiind angajamentul Suveranului Pontif pentru unitate și solidaritate. În cadrul vizitei, Papa Francisc a avut întâlniri oficiale cu demnitari români, de asemenea, a oficiat slujbe religioase în mai multe locații din țară: la București, a celebrat Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif; la Șumuleu Ciuc, a condus o slujbă dedicată comunității maghiare, atrăgând zeci de mii de pelerini; la Iași și la Blaj , pe Câmpia Libertății, unde a oficiat ceremonia de beatificare a șapte episcopi greco-catolici martiri, victime ale regimului comunist, recunoscând astfel suferința și credința acestora. Această vizită a fost apreciată pentru mesajele de unitate, pace și încurajare a dialogului interreligios, consolidând relațiile dintre Biserica Catolică și cea Ortodoxă din România.
Despre vizitele papale și relațiile României cu Sfântul Scaun ne-a vorbit Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun și Ordinul Suveran Militar de Malta, George Bologan:
„Anul acesta marcăm 35 de ani de la reluarea relațiilor diplomatice, așa cum România democratică și Sfântul Scaun au decis în 1990. În acest parcurs, am avut privilegiul de a trăi momente istorice, precum vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, prima vizită a unui Suveran Pontif într-o țară cu majoritate confesională ortodoxă, dar și vizita apostolică în țara noastră al Papei Francisc. Când vorbim despre Sfântul Scaun, putem spune că privim istoria în față. Ne aducem aminte de corespondența suveranilor Pontifi cu domnii Țărilor Române, care datează încă de la începutul veacului al XIV-lea, dar și de pașii concreți pe care România interbelică i-a făcut pentru stabilirea relațiilor diplomatice în sens modern, la 1 iunie 1920, atunci când România avea nevoie de parteneri și de prieteni pentru recunoașterea sa ca un tânăr stat în plan internațional. Ecumenismul, deși pare o chestiune tehnică prea puțin înțeleasă de publicul larg, de fapt ar putea avea multe consecințe concrete în societate. Statul încurajează ecumenismul pentru a asigura un echilibru între toate segmentele societății. De asemenea, ecumenismul ne îndeamnă și chiar ne obligă, că place sau nu, la minimale forme de politețe, de respect care sunt necesare în viața de zi cu zi la locul de muncă, în relația cu vecinii etc. Pe de altă parte, dialogul este important pentru a nu devaloriza creștinismul. Dialogul interconfesional este inclusiv un exercițiu de a ne îngădui unii pe alții și să învățăm unii de la alții. Cele două vizite pontificale din 1999 și 2019 au împrospătat aerul pe care-l respira societatea românească. Au făcut ca pe străzile Bucureștiului și nu numai, să se simte bucuria creștină că putem fi uniți în diversitate.”
Aceste vizite papale rămân repere simbolice nu doar în istoria recentă a relațiilor diplomatice dintre România și Sfântul Scaun, ci și în eforturile de apropiere interconfesională. Ele reprezintă dovezi ale unei voințe comune de reconciliere, deschidere și unitate, care transcende barierele dogmatice și se ancorează în valori universale: pace, respect reciproc și solidaritate. Prezența celor doi Papi în România a fost mereu primită cu emoție și entuziasm, reflectând dorința profundă a societății românești de a fi parte activă a unui dialog spiritual și cultural global.
Într-un context marcat de schimbări rapide, fragmentări ideologice și provocări identitare, lecțiile acestor momente istorice rămân relevante. Ele ne amintesc că dialogul autentic și respectul între credințe nu sunt doar gesturi simbolice, ci pași concreți spre o lume mai empatică și mai solidară. Iar România, prin aceste episoade semnificative, și-a afirmat rolul de punte între tradiții, culturi și spiritualități, contribuind activ la conturarea unei Europe mai unite și mai conștiente de rădăcinile sale.
