Republica Moldova, între riscuri şi aspiraţii
Instalarea, în februarie, a noului Guvern minoritar al Republicii Moldova, inclusiv cu voturile deputaţilor comunişti, tradiţional filoruşi, a aruncat o umbră de îndoială asupra angajamentului european al echipei lui C
Bogdan Matei, 22.05.2015, 09:53
Instalarea, în
februarie, a noului Guvern minoritar al Republicii Moldova (ex-sovietică,
majoritar românofonă), inclusiv cu voturile deputaţilor comunişti, tradiţional
filoruşi, a aruncat o umbră de îndoială asupra angajamentului european al
echipei lui Chiril Gaburici.
Creat, în cele din urmă, mult după alegerile legislative de pe 30 noiembrie, de
coaliţia minoritară dintre liberal-democraţi şi democraţi. Cabinetul condus de
tânărul om de afaceri e, potrivit analiştilor, fragil politic şi confuz
geopolitic.
Liberalii, care sunt promotorii cei mai decişi ai apropierii de
Bucureşti şi Bruxelles, au rămas in opoziţie. Gaburici trebuie, aşadar,
să demonstreze că va putea continua traseul inaugurat de predecesorii săi la
şefia Executivului, pro-occidentalii Vlad Filat şi Iurie Leancă. Reformele
promovate de ei au permis încheierea acordurilor de asociere şi liber-schimb
dintre Chişinău şi Bruxelles şi au alimentat speranţele că Republica Moldova ar
putea deveni membră a UE în 2020. Acum, Leancă nu ezită să afirme că republica e asemenea unei
corăbii în derivă. Dincolo de explicabila doză de ranchiună a cuiva care n-a
mai fost păstrat în funcţie, evaluarea fostului prim-ministru e împărtăşită şi
de experţi.
Apropierea de Uniunea Europeană a fost umbrită de situaţia
politică şi, mai ales, de faptul ca nivelul de corupţie s-a dovedit mai mare
decât credea Bruxellesul – diagnostichează sever analistul Nicu Popescu, de la
Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, cu sediul la Paris.
El acuză, în special, faptul că nu a fost formată o majoritate proeuropeană
fermă, precum şi dispariţia unor sume fabuloase de bani din sistemul bancar -
aproape un miliard de dolari ajunşi la firme-fantomă -, ce a ridicat semne de
întrebare faţă de funcţionalitatea instituţiilor de stat în ansamblu. Republica
Moldova, conchide Popescu, trece printr-o criză gravă de credibilitate în faţa
propriilor cetăţeni şi a cancelariilor occidentale.
Susţinător consecvent, în
numele comuniunii de limbă, istorie şi cultură, al cooptării statului vecin pe
orbita occidentală, România nu şi-a ascuns, la rându-i, preocuparea faţă de
ezitările contraproductive ale clasei politice de la Chişinău. Consilier de
specialitate al fostului preşedinte Traian Băsescu, căruia nici măcar
adversarii nu i-au negat pasiunea faţă de Republica Moldova, Iulian Chifu
constată: România îşi joacă rolul pe care l-a jucat întotdeauna, acela de avocat
al Republicii Moldova în interiorul UE. De asemenea, există toată deschiderea
la Bucureşti pentru toate categoriile de solicitări, de asistenţă, de sprijin
pe care Republica Moldova le-ar putea formula. Pe de altă parte, suntem
realişti, suntem membri ai Uniunii Europene şi orice sprijin se obţine având la
bază nişte argumente. Ca de obicei, venim la Chişinău şi le cerem – faceţi
reformă, daţi-ne argumente ca să vă putem sprijini în mersul spre UE. Deci,
până la urmă, greutatea rămâne tot la Chişinău, în măsura în care se fac
reformele, se întăreşte statul de drept, independenţa justiţiei şi se combate
corupţia la Chişinău – acestea sunt principalele criterii.
Momentan,
avertizează analistul Nicu Popescu, contraperformanţele guvernării
pro-occidentale erodează popularitatea ideii de integrare europeană şi o
alimentează pe aceea a unor politicieni populişti sau proruşi. Fraţi inamici,
comuniştii şi socialiştii din opoziţia parlamentară îşi dispută atât favorurile
Moscovei, cât şi alegătorii cu nostalgii sovietice, care însumează cam jumătate
din electorat. În plus, suveranitatea Chişinăului va rămâne discutabilă cât
timp acesta nu-şi poate restaura autoritatea asupra regiunii separatiste
pro-ruse Transnistria, independentă de facto încă din 1992, după un conflict
armat tranşat odată cu intervenţia trupelor Moscovei de partea secesioniştilor.
Azi revenit în funcţia de preşedinte al Centrului de Prevenire a Conflictelor
şi Avertizare Timpurie, fostul consilier prezidenţial Iulian Chifu crede că, pe
fondul fragilităţii instituţiilor de la Chişinău, riscul ca Republica Moldova
să se confrunte cu un scenariu similar celui din Ucraina nu poate fi exclus: Autorităţile legitime ale Republicii Moldova nu au capacităţi
militare, capabilităţi care să facă faţă concentrării de armament, de trupe, de
resurse care există în zona separatistă, iar acele debarcări pe Nistru, de pe
un mal pe altul, nu ar trebui decât să alerteze Chişinăul, iar modul în care
îşi gestionează astăzi bugetul nu este unul care să îmi arate că există o
preocupare reală.
Prin emisari de prim rang de la Bruxelles şi
Washington, Occidentul şi-a afirmat mereu sprijinul pentru independenţa,
suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Puţine sunt
însă vocile din spectrul politic de la Chişinău dispuse să renunţe la tabu-ul
constituţional al neutralităţii şi să pledeze pentru admiterea în NATO. Iulian
Chifu subliniază: Evident că şi Republica Moldova trebuie să
îşi facă propriile calcule. Opţiunea de securitate a Republicii Moldova nu
poate fi stabilită nici la Bucureşti, nici la Washington, nici la Bruxelles, ci
se stabileşte la Chişinău.
Din niciun punct de vedere – geopolitic,
militar, economic – Republica Moldova nu e Elveţia, avertizează analiştii, care
califică drept caduc principiul neutralităţii într-o epocă în care Rusia
încearcă să îşi satisfacă ambiţiile expansioniste şi revanşarde în statele din
spaţiul post-sovietic.
