Prizonieri militari români morți în detenție în URSS

Cel de-al doilea război mondial s-a terminat pentru jumătatea de est a Europei, deci și a României, cu ocupația sovietică. În decursul conflictului, în Uniunea Sovietică au murit sute de mii de militari români în luptă, alte zeci de mii de prizonieri găsindu-și sfârșitul în lagăre sau rămânând victime necunoscute. Pentru recuperarea memoriei românilor dispăruți în cel de-al doilea război mondial pe frontul de est, ambasada României în Federația Rusă a publicat o listă cu prizonieri militari români morți în detenție în URSS. Pe listă sunt însă și civili identificați în arhivele ruse.

Vasile Soare, ambasadorul României la Moscova, a condus investigațiile de recuperare: "În săptămâna dinaintea Paștilor din acest an, noi cei de la ambasada României la Moscova am reușit o premieră pentru istoriografia română. Și anume publicarea unei liste integrale, maximum ce s-a putut găsi în arhivele ruse, a prizonierilor români de război și internați civili din România care au decedat în lagărele de pe teritoriul actual al Federației Ruse. Ei au fost înhumați în zona lagărelor respective între 1941 și 1956. Este vorba de un număr de 20.718 români, majoritatea prizonieri de război, deci militari."

Efortul a fost susținut și căutarea prizonierilor români morți a durat mai mult de un deceniu. Vasile Soare a explicat într-un interviu acordat corespondentului Radio România la Moscova, Alexandr Beleavski,  proveniența numărului și statutul deținuților care se află pe listă. 

"Este un număr pe care de zece ani ne străduim să-l întregim. Anul trecut am publicat o jumătate într-o primă parte, peste 10.000 de nume, iar acum am reușit să închidem această listă adăugând încă aproximativ 11.000 de nume. Vorbim exclusiv despre captivi, nu cei care au căzut pe front la Stalingrad sau la Cotul Donului, vorbim despre cei care au supraviețuit marilor bătălii, care au fost capturați și au devenit prizonieri de război. Dar avem și o parte de persoane civile, în speță vorbim de etnicii germani care au fost deportați în ianuarie-februarie 1945. Atunci au fost ridicați din România, cu puțin înainte de finalul celui de-al doilea război mondial, când un număr important de persoane de etnie germană au fost ridicate forțat din Europa Centrală și de Est. Cei mai mulți au fost ridicați din România, aproximativ 70.000 de persoane, din care în jur de 8.000 de persoane au murit în batalioanele de muncă și în lagărele sovietice."

În tumultul războiului au fost multe necunoscute și posterității i-a revenit misiunea să le clarifice, atât cât a fost posibil. Vasile Soare a povestit odiseea prizonierilor români în URSS din anii '40. 

"Ei au început să ajungă în lagărele sovietice chiar din 1941, primii dintre ei. A urmat majoritatea în 1942 avem peste 100.000 de oameni, o cifră foarte mare, chiar și după 23 august 1944 și ulterior chiar și după octombrie 1944. Este greu de identificat o cifră exactă, dar noi apreciem din tot ce am găsit în arhive la 236.000 de ostași români prizonieri. Un număr în jur de 65.000 se pare că au murit în lagăre. Noi acum știm exact ce am publicat și ce am găsit în arhivele ruse, pe cei aproximativ 21.000. După bătăliile de la Stalingrad-Cotul Donului din noiembrie 1942 până în spre martie-aprilie 1943 nu s-au făcut înregistrări la sosirea eșaloanelor de prizonieri de război străini în lagărele sovietice. Deci sunt mii și zeci de mii de oameni care n-au fost înregistrați niciodată. De aceea apare această diferență de numere. Față de numerele pe care le indică statistica oficială rusă referitoare la prizonierii de război români de 15.435 de morți noi am mai găsit și în alte arhive un număr sporit. Când am pus cap la cap toate aceste numere am văzut că era vorba de militari diferiți, deci totalul este numărul de 20.718."

Numele a 40.000 de prizonieri de război români a rămas necunoscut. Vasile Soare a rezumat dificultățile muncii de arhive: "Am pornit la ceea ce a fost cel mai complicat, la descifrarea scrisului. Totul s-a consemnat olograf, soldații sovietici din lagăre consemnau și înregistrau prizonierii străini după ureche. Desigur că am întâlnit foarte multe greșeli, greul a fost să descifrăm numele prizonierilor. Am intenționat să publicăm lista de Crăciun, în 2019, dar nu am reușit înainte de împlinirea a 75 de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial să finalizăm această listă și am reușit."

Lista conține numele, prenumele, prenumele tatălui militarului, data nașterii militarului, lagărul în care a fost deținut și data morții. Mai există și o anexă cu indicarea tuturor lagărelor, a spitalelor speciale NKVD și a batalioanelor de muncă în care au fost internați civili deportați. De la apariția listei, mulți români și-au regăsit rudele după listă, și-au regăsit bunicii și străbunicii, ceea ce a suscitat o mare emoție. În plus față de identificarea în arhive și pe teren a românilor morți în Rusia, ambasada României duce o campanie pentru memorializarea locurilor în care au pierit oamenii acum aproape 80 de ani. Până în prezent, pe teritoriul Federației Ruse au fost ridicate 34 de monumente pentru comemorarea românilor morți, unele din aceste monumente fiind amenajate și putând fi vizitate. Multe locuri unde au pierit românii au dispărut, în timp, dar multe au fost recuperate pentru a fi memorializate.