Secretele bucătăriei româneşti: Preparate din scrumbrie
Deşi este postul Paştelui, în Duminica Floriilor creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte. În perioada primăverii este prohibiţie la pescuitul peştilor de apă dulce, excepţie făcând peştii răpitori.
Ștefan Baciu, 12.04.2014, 11:53
O altă excepţie este scrumbia de Dunăre, care poate fi pescuită numai în perioada primăverii, atunci când urcă în bancuri pe fluviu pentru a se reproduce. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din America de Nord. Scrumbia este un peşte foarte gustos, care poate ajunge la maturitate la o lungime medie de circa 30 de centimetri şi care poate cântări peste jumătate de kilogram. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul marin.
Există multe reţete, însă cea mai populară este saramura de scrumbie. După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare, le crestăm uşor pentru a fi mai bine pătrunse şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz, iar după un timp trebuie întoarse şi pe cealaltă parte.
După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac astfel încât să se întrepătrundă circa 20 de minute, timp în care putem pregăti o mămăligă. Punem peştele în farfurie alături de mămăligă şi presărăm deasupra pătrunjel tocat. Saramura trebuie consumată alături de un pahar de vin alb, demisec sau sec, foarte bine răcit.
Scrumbia poate fi pregătită şi la cuptor, în combinaţie cu ciuperci, cu roşii sau chiar umplute cu verdeţuri. De asemenea, scrumbia poate fi şi marinată pentru a fi consumată şi după ce trece perioada de pescuit.
