Teatrul la microfon

Teatrul Național Radiofonic de la Radio România scrie istorie din 1929, de la prima piesă transmisă la microfon, până la arhiva de astăzi și platforma eteatru.ro, cu mii de producții și recunoaștere internațională.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ion Puican, 01.11.2026, 13:21

Teatrul Național Radiofonic (TNR) este instituția care produce teatru pentru Radio România, iar povestea sa începe în anul 1929, când a fost difuzată prima piesă de teatru radiofonic din România. Evenimentul avea loc la doar câteva luni după inaugurarea radiodifuziunii românești, în noiembrie 1928. Abia la 1 noiembrie 1996, teatrul a fost oficializat ca redacție independentă în cadrul Radio România, sub numele pe care îl poartă și astăzi.

Despre începuturile Teatrului la Microfon ne vorbește Domnica Țundrea, redactor în cadrul TNR:

„Primul spectacol de teatru radiofonic în direct în România a avut loc la 18 februarie 1929, cu piesa „Ce știa satul” de I. V. Al. Jean, în interpretarea actorilor Teatrului Național din București, Maria Filotti și Romald Bulfinski. Câtă emoție și câtă febrilitate trebuie să fi fost în studioul de teatru radiofonic! Actorii și-au jucat rolurile cu spontaneitate și cu promptitudine și dinamism, a consemnat presa epocii. Efectele tehnice au fost realizate „pe viu”, cu grija de a împleti vocile actorilor cu așa-numita culisă acustică. Primele spectacole de teatru radiofonic, de fapt, timp de câteva decenii, până în 1951, de când s-a păstrat primul spectacol pe bandă de magnetofon, primele spectacole, așadar, au fost realizate în direct, cu toate emoțiile inerente acestui specific.”

Ce este Teatrul la Microfon sau Teatrul Radiofonic?

„Teatru radiofonic este acea artă care face vizibil invizibilul, care ne stimulează imaginația și ne determină să vedem cu ochii minții mișcări, decoruri, costume, chipuri, zâmbete, grimase și așa mai departe. Este acea artă care numai prin cuvinte, tăceri, combinații de sunete și muzică poate crea o întreagă lume. În lumile sonore, creativitatea este practic fără limite. Iar ascultătorul devine și el parte din poveste. Marele actor Mircea Albulescu, care și-a dat teza de doctorat cu subiect de teatru radiofonic, spunea că „atâtea spectacole există, câți ascultători sunt, că fiecare ascultător își proiectează în imaginație propriul spectacol”.”

Care este parcursul unui text dramatic de la cuvântul scris la unda radiofonică? Domnica Țundrea:

„Să zicem că un autor propune un text. Sau un redactor alege un text. Sau poate, de cele mai multe ori, un regizor vine cu un text și vrea să-l facă spectacol de teatru radiofonic. El se lucrează, acel text întâi, între redactori și regizori. Are loc o muncă destul de laborioasă, de nuanțată, ca textul să capete forma optimă pentru a ajunge cu actorii în fața microfonului. De la text, cred eu, pleacă totul, fiindcă în text poți să incluzi, să proiectezi toate direcțiile pe care se va dezvolta spectacolul. Odată ce s-a pus la punct forma finală a textului, regizorul alcătuiește o distribuție.

Apar apoi ceilalți membrii ai echipei: regizorul de studio care convoacă actorii și are grijă de toată ambianța sonoră din timpul înregistrărilor în studio, efecte live și așa mai departe. Regizorul muzical, care câteodată poate să și compună muzica spectacolului. Inginerul de sunet care proiectează tot spațiul sonor. Și aici putem vorbi foarte mult despre noile tendințe din teatrul radiofonic, care sunt valorificate din plin de regizorii noștri tehnici foarte performanți. Mai avem operatorul din cabină care ulterior editează materialul sonor și asigură regia de montaj. Și cred că i-am spus pe toți cei din echipa radiofonică. Bineînțeles că apoi, foarte important sunt actorii care vin și dau viață acelui text.”

Aproape un secol de activitate. TNR a trecut de la piesele de teatru transmise în direct la înregistrarea pe bandă magnetică (1951) și apoi la producția digitală. Arhiva sa (cunoscută sub numele de Fonoteca de Aur) cuprinde astăzi mii de producții.

„Da, e o arhivă absolut fabuloasă, care se îmbogățește an de an, fiindcă tot ceea ce producem inevitabil devine patrimoniu. Și e foarte bine că se întâmplă așa. Sigur că din 1951, de când datează spectacolul „Hagi Tudose” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, cu Nicolae Bălțeanu în rolul titular, în regia lui Ion Șahighian. De atunci, arhiva se dezvoltă necontenit. Toți marii actori au venit, pe rând, la microfonul Teatrului Național Radiofonic și ne-au dăruit talentul, expresivitatea, spiritul lor ludic. Mulți autori și-au găsit locul la Teatrul Național Radiofonic. De la cei contemporani până la cei din antichitate, trecând prin toate epocile. Marii regizori și aș aminti pe Mihai Zirra, Constantin Moruzan, Power Stratilat, Ion Vova, Dan Puican, Cristian Munteanu, Titel Constantinescu, Leonard Popovici. Sunt mulți, foarte mulți. Iubitorii de teatru radiofonic îi știu foarte bine.”

TNR și-a câștigat un loc constant în competițiile internaționale de teatru radiofonic, alături de instituții radiofonice de prestigiu. Totodată, Radio România organizează propriul festival internațional de teatru radiofonic, „Grand Prix Nova”, desfășurat sub Înaltul Patronaj al Casei Regale a României. Astăzi, moștenirea teatrului radiofonic românesc poate fi ascultată pe platforma eteatru.ro. Despre viitorul Teatrului la Microfon ne vorbește tot Domnica Țundrea, redactor TNR:

„Teatrul Național Radiofonic câștigă premii importante la festivaluri de gen, care pun accent pe inovația artistică, pe creativitatea în alcătuirea lumilor sonore. Platforma „eteatru” a fost relansată la 15 ianuarie 2026, chiar de Ziua Culturii Naționale. Sigur că ea și-a dorit a fi un fel de Netflix de teatru radiofonic, în care ascultătorul își face cont și poate să asculte coerent anumite spectacole, poate primi și sugestii de audiții ulterioare, potrivite gustului lui.

Sigur că e o platformă în continuă dezvoltare, dar chiar și așa, la nivelul la care este acum, cred că este un fel de oglindă a activității redacției. O oglindă a prezentului, a ultimelor stagiuni, cu tot ce am avut noi mai performant, dar este și o oglindă a unor decenii de activitate artistică. Cumva, conține spectacole din toate epocile, din toate cele opt decenii pe care le avem consemnate în arhiva radioului și cred că „eteatru” conține titluri reprezentative din toate perioadele benefice ale teatrului radiofonic, fiindcă până acum numai perioade benefice pot să spun că am avut și sper să fie așa și în continuare.”