Ţării cât mai mulţi ingineri!

În anii comunismului, odată cu avântul industrializării forţate, ingineria devenise cea mai căutată meserie. Admiterea la facultăţile politehnice din România se făcea în condiţii de concurenţă acerbă, iar regimul încuraja acest lucru.

Christine Leșcu, 20.09.2017, 10:19

În anii comunismului, odată cu avântul industrializării forţate,
ingineria devenise cea mai căutată meserie. Admiterea la facultăţile politehnice
din România se făcea în condiţii de concurenţă acerbă, iar regimul încuraja
acest lucru. De la industria siderurgică la cea constructoare de maşini şi la
cea petrochimică, mai toţi tinerii iubitori de carte apirau să devină ingineri,
o profesie care aducea prestigiu social şi venituri destul de ridicate pentru
perioada respectivă. Odată cu revoluţia din 1989 şi falimentul unei părţi
însemnate din industria comunistă, ingineria a încetat să mai fie o meserie la
modă. S-a dezvoltat, mai ales, partea sa de IT, unde românii sunt demult
specialişti recunoscuţi la nivel internaţional. Dar chiar şi în această epocă
post-industrială, bazată pe servicii, e nevoie de inventivitate tehnologică în
toate domeniile, iar ea nu putea fi furnizată decât de ingineri, consideră
analistul economic Petrişor Peiu, cadru didactic în cadrul Universităţii
Politehnice din Bucureşti: Este vorba de o nevoie generală de ingineri. Plecând de la nevoile legate de
dezvoltarea economică a României, se estimează că ar fi vorba de un deficit
situat între 150.000 şi 200.000 de ingineri. Pentru a putea să dezvolţi produse
cu valoare adăugată mare e nevoie de oameni cu o calificare înaltă. Prin
urmare, e nevoie de ingineri în toate domeniile unde se realizează astfel de
produse: electronică, electrotehnică, telecomunicaţii, optică, mecanică fină.
Şi în industria auto este nevoie de alte categorii de ingineri decât cei care
activează azi pe piaţa muncii. Pe scurt, e nevoie de oameni care să producă
tehnologie.

Apare astfel un decalaj
mare între cererea de forţă de muncă din partea companiilor şi oferta pieţei,
decalaj observat de toţi specialiştii în resurse umane, aflăm de la Florin
Godean, preşedinte al Asociaţiei Române a
Agenţilor de Muncă Temporară (ARAMT): Economia este în creştere
de câţiva ani şi de aceea, cererea de personal calificat este direct corelată
cu această creştere. Industria automobilistică înregistrează una dintre cele
mai mari creşteri în România. În această zonă există, în primul rând, cerere de
forţă de muncă în alte oraşe în afară de Bucureşti unde este concentrată mai
mult cererea în logistică. Pe lângă asta, în Bucureşti mai există cerere de
ingineri în domeniul telecomunicaţiilor.

Despre alte domenii
economice unde resursa umană calificată lipseşte, asta împiedicându-le
dezvoltarea, ne vorbeşte tot Petrişor Peiu: Lipsesc inginerii capabili să conceapă şi să realizeze
proiecte de mare complexitate tehnică şi inginerească. De pildă, pasajele
rutiere, podurile peste Dunăre nu mai pot fi realizate cu resurse proprii
româneşti. Din această cauză vin firme străine. Nu avem resursa umană necesară
care să coordoneze şi să creeze tehnologie pentru asemenea proiecte complexe.
Alte exemple: barajele hidroenergetice, marile companii producătoare de energie
termoelectrică şi nucleară. Ele nu mai pot fi proiectate şi realizate cu
resurse umane din România.

Cum s-a ajuns aici? În primul rând, faţă de
necesarul actual, şcoala românească nu poate să livreze decât 40.000-50.000 de
absolvenţi de studii de specialitate. În al doilea rând, continuă exodul
specialiştilor început în 1990 şi
nediminuat deloc în perioada actuală. Specialiştii estimează că aproape 25%
dintre tinerii care studiază la facultăţi tehnici nu ajung să profeseze nici
măcar o zi în România, ei angajându-se rapid în străinătate. În plus, există
temerea că piaţa locurilor de muncă pentru ingineri nu este suficient de bine
dezvoltată şi politehniştii sunt nevoiţi să se reprofileze, o părere
preconcepută consideră Petrişor Peiu: Dacă vorbim de electronică, de telecomunicaţii, de electrotehnică, de
transporturi, etc., nevoia este foarte mare de personal calificat, iar riscul
de a ajunge să nu-ţi profesezi meseria este foarte mic. Nu cunosc azi cazuri de
absolvenţi ai Politehnicii Bucureşti în aceste domenii care să şomeze şi care
să nu poate să-şi practice meseria.

Ce fac angajatorii confruntaţi cu penuria de ingineri? Florin Godean: Dacă ne referim la domeniul
construcţiilor, dar şi la domeniul automobilisticii, vedem că angajatorii au coborât
foarte mult ştacheta şi pretenţiile faţă de un angajat. Pe de altă parte,
există angajatori care chiar dacă iau măsuri de redresare prin creşterea
salariilor, totuşi au probleme în continuare în acoperirea cererii de forţă de
muncă. După toate creşterile costurilor pentru forţa de munca, aleg să aibă o
creştere mai ponderată a propriei producţii lucru care afectează şi economia în
sens larg.

Remediul nu poate începe decât de la sistemul
educaţional care ar trebui să fie mai bine branşat la nevoile pieţei muncii.