Nicolae Iorga la un secol și jumătate de la naștere

Nicolae Iorga este istoricul cu cea mai mare vizibilitate în lumea culturală din România, ba chiar și în afara acestei lumi

Steliu Lambru, 16.01.2022, 13:00

Nicolae Iorga este istoricul cu cea mai mare vizibilitate în lumea culturală din România, ba chiar și în afara acestei lumi. Numele lui Iorga este bine reprezentat în locurile publice fiind dat unor străzi, piețe, instituții de învățământ și cercetare. A fost unul dintre cel mai importanți istorici români ai secolului 20, unii ar spune chiar cel mai important. El și-a câștigat elogiile contemporanilor săi printr-o operă masivă, aproximativ 20.000 de titluri de volume, conferințe și articole, și prin ambiția sa de a fi autoritate de necontestat în domeniul istoriei. El s-a specializat în studiul Evului Mediu și în istoria Imperiului bizantin, dar a devenit romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. Iorga a fost și profesor universitar și academician. În afara domeniului în care a performant cel mai bine, al istoriei și al editării de documente istorice, Iorga a încercat să fie critic literar, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist. A fost și în centrul vieții politice, a fost parlamentar și a ocupat funcții de ministru. Pe de altă parte, uriașa sa popularitate se datorează morții tragice din noaptea de 27 noiembrie 1940, ucis de legionari, membrii partidului fascist din România interbelică.

Nicolae Iorga s-a născut în 1871 la Botoșani și a dovedit capacități intelectuale deosebite, în special o memorie foarte bună. Poliglot, el a ales studiul istoriei pe care a făcut-o la Facultatea de Litere a Universității din Iași. În 1890 pleacă la studii în străinătate în Italia, apoi în Franța. În 1892 Iorga a fost în Anglia și din nou în Italia. În 1893 se oprește în Germania unde se înscrie la programul de doctorat al Universității din Berlin. Reușește să-și dea doctoratul la Universitatea din Leipzig, unul dintre cei trei membri ai comisiei doctorale fiind celebrul istoric german Karl Lamprecht. A revenit în România în 1894 și la 23 de ani a reușit să intre în mediul universitar. În același an a început și activitatea jurnalistică și politică unde a legat o strânsă prietenie cu avocatul și profesorul de drept A. C. Cuza, naționalist și antisemit, alături de care va avea o carieră politică agitată. Iorga a fost exponent al conservatorismului, naționalismului și agrarianismului și a fondat revista „Sămănătorul”, revistă populistă. Iorga a fost şi modelul intelectualului care a cochetat cu extremismul fiind deopotrivă inspiratorul şi victima sa. El a cultivat naţionalismul şi a căzut victimă furiei acestuia în 1940.

Muzeul Național de Istorie a României a organizat o expoziție care să marcheze un secol și jumătate de la nașterea sa. A fost cea de-a doua manifestare la București dedicată lui Iorga în ultimul an și materializată într-o expoziție după ce Academia Română a frăcut același lucru. Directorul muzeului Ernest Oberlander-Târnoveanu a spus că expoziția este un prilej pentru oricine interesat să vadă mai îndeaproape importanța celui omagiat la 150 de ani de la naștere.

„Această expoziție este una consacrată unei „vieți de om așa cum a fost”, așa cum a scris Iorga. Ea este o selecție, nu pentru că n-am fi dorit să expunem mai multe obiecte. Pe de-o parte că spațiul este limitat, pe de alta activitatea lui Iorga și urmele pe care le-a lăsat în istoria contemporană sunt imense. Putem numai să sperăm ca într-o bună zi în spațiul virtual să creăm o arhivă documentară Nicolae Iorga. Muzeul național de istorie a României poate să expună pentru prima oară publicului și vizitatorilor documente esențiale ale lui Iorga: de la certificatul său de naștere până la statul de funcțiune al lui Iorga la Universitatea din Bucrești, numeroasele diplome de merit pe care i le-au conferit academii și societăți savante. De asemenea, am expus corespondență, fotografii, documente de familie, obiecte și o impresionantă serie de ordine și decorații. Nicolae Iorga a fost cel mai decorat civil român din toate timpurile.”

Istoricul, profesorul și academicianul Andrei Pippidi este nepotul lui Iorga din partea uneia dintre fiice. El deține majoritatea obiectelor prezentate în expoziția de la Muzeul Național de Istorie a României. Pippidi este unul dintre donatorii către instituția de cultură a unor obiecte personale ale lui Iorga care vor fi expuse în expozițiile permanentă și în cele tematice viitoare. Andrei Pippidi. „Sunt manuscrise risipite pretutindeni, ale cărților de istorie, ale articolelor de presă aproape zilnice sau ale unor piese de teatru, sau ale versurilor care i-au exprimat sensibilitatea, sau ale scrisorilor mâzgălite pe orice petec de hârtie. Toate sunt edificatoare pentru valoarea sa intelectuală. Admiratorii nu prididesc să măsoare cât a tipărit, s-au păstrat chiar mponoloage înregistrate. Iar unor stenografi harnici le datorăm conferințele sale. În timpul vieții și-a putut asculta cuvântul rostit pe scenă unde îl împrumuta personajelor istorice în care se regăsise.”

Personalitatea istoricului Nicolae Iorga a rămas ca un reper important al culturii române din secolele 19 și 20. Dar expozițiile tematice au menirea de a arăta și partea obișnuită, umană, a celor pe care îi considerăm importanți la un moment dat.