Arhitecții Cerchez
În istoria arhitecturii române, numele Cerchez este întâlnit mai des decât altele. El provine de la trei familii de români de origine armeană și a fost purtat de nu mai puțin de cinci arhitecți importanți care au fost nu doar artiști, ci și oameni ai timpurilor lor: frații Grigore P. Cerchez și Nicolae P. Cerchez, frații Grigore G. Cerchez și Artaxerxe Cerchez și al cincilea, Hristea Cerchez.
Steliu Lambru, 06.10.2024, 12:25
În istoria arhitecturii române, numele Cerchez este întâlnit mai des decât altele. El provine de la trei familii de români de origine armeană și a fost purtat de nu mai puțin de cinci arhitecți importanți care au fost nu doar artiști, ci și oameni ai timpurilor lor: frații Grigore P. Cerchez și Nicolae P. Cerchez, frații Grigore G. Cerchez și Artaxerxe Cerchez și al cincilea, Hristea Cerchez.
Despre cele două perechi de frați a vorbit arhitecta Ileana Tureanu, profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București și președinte al Uniunii Arhitecților din România.
”Frații Grigore și Nicolae Cerchez s-au născut la jumătatea secolului 19, deci în 1850. Au făcut studiile în Franța, la Paris, și au întemeiat Societatea Arhitecților Români în 1891. Adică sunt unii din ctitorii arhitecturii naționale. Toată lumea vorbește despre Grigore Cerchez când e vorba de palatul școlii de arhitectură. Dar ce știm mai puțin este că Grigore P. Cerchez a fost inginerul-șef al Primăriei Capitalei între 1874-1879 și este cel care a făcut toate planurile și toate acțiunile pentru regularizarea Dâmboviței în București. Este autorul primului plan de sistematizare al orașului București în 1883. Deci a venit după ce a făcut școli, a pus bazele unei dezvoltări științifice și sistematice a orașului București. A devenit director al Poștei și în această calitate a adus arhitecți specializați în domeniu precum Alexandru Clavel din Franța. Și-a adus colegi și prieteni mai tineri și a făcut în toate orașele importante din România sedii ale Poștei Române. Multe din poștele din orașele cunoscute sunt făcute sub îndrumarea lui. Sunt proiecte-tip, proiecte adaptate la contextul urban respectiv. Pentru partea a doua a secolului 19 era o viziune urbană.”
Prima generație a fraților Cerchez s-a implicat puternic în modernizarea Bucureștiului și în transformarea lui dintr-un oraș eminamente oriental într-unul apropiat de standardele europene. Ileana Tureanu.
”În domeniul restaurării monumentelor este cel care a creat doctrina științifică românească. , spunea el, Într-un context în care André Lecomte du Noüy avea cu totul alte principii referitoare la monumentele istorice, Grigore Cerchez a pus bazele restaurării. Fratele lui Grigore Cerchez a fost Nicolae P. Cerchez, cu un an mai mic, amândoi născuți în Moldova, în județul Vaslui, care este și el o figură foarte importantă în epocă. El a mers pe partea implicării politice și a implicării sociale. A fost deputat, a fost senator și a putut să-l ajute pe fratele lui să-și facă programele de care aminteam. El a fost vicepreședintele Automobil Club Român la începutul secolului 20 și s-a ocupat de spații publice. A făcut și antrepriză. La Palatul Regal a făcut amenajările exterioare, a făcut Școala de Medicină Veterinară și Pavilionul Agriculturii cu ocazia expoziției din 1906, clădire care a fost premiată.”
A doua pereche de frați Cerchez nu a fost mai puțin decisă să continue modernizarea. Un alt Grigore și fratele său Artaxerxe au scris istorie. Ileana Tureanu.
”A doua familie a fost tot Cerchez. N-avem niciun fel de date cum că ar fi fost înrudite, dar probabil că era ceva. După 20 de ani apare un alt Grigore Cerchez, Grigore G. Cerchez, și fratele lui Arta Cerchez. Cei doi frați n-au mai făcut școala în Franța, ca primii, ci în Germania, la Karlsruhe. Și unul și celălalt, dar mai ales Grigore G. Cerchez au făcut în paralel cu proiectare și execuție, s-au implicat în piața orașului, au avut funcții publice la primărie și au fost prezenți în toate inițiativele majore de dezvoltare a orașului, de la coordonarea expoziției din 1906 din Parcul Carol. Fratele lui Grigore a fost Arta Cerchez care a făcut o arhitectură mai puțin neoromânească. El a început Cazinoul din Eforie și Cazinoul Movilă din Techirghiol.
Era o arhitectură modernă și de mare forță. A făcut și hipodromul. Arta Cerchez a luat premium Meritul Sanitar, clasa I, pentru clădirile realizate în stațiunea Carmen Sylva. El a fost un fel de inițiator al stațiunilor balneare. Este cel care a inițiat studiul pentru istoria arhitecturii românești. Era extrem de vehement. Articole lui din revista pot fi preluate și reluate astăzi și sunt la fel de valabile, puternice și incisive. Și unul dintre motivele pentru care Arta Cerchez considera că arhitectura românească plutește în derivă este că nu se cunoaște istoria arhitecturii românești. Și atunci, a luat decizia să lanseze un concurs național pentru scrierea istoriei arhitecturii românești pe care să-l plătească din bani publici câștigătorului.”
Cel de-a cincilea Cerchez, Hristea sau Cristofi, și-a lăsat și el amprenta asupra Bucureștiului, o clădire reprezentativă construită de el fiind Vila Minovici aflată în nordul orașului.
