Vilegiatura la malul mării și patrimoniul său arhitectural – Istoria Băilor de Mare și a Cazinourilor din Constanța și Mamaia

Redeschiderea Cazinoului din Constanța, care a avut loc în luna mai a acestui an, după un amplu proces de restaurare, a marcat un moment de reviriment cultural, arhitectural și nu numai, pentru cel mai mare oraș-port românesc la Marea Neagră.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Iuliana Sima Anghel, 26.10.2025, 12:00

Redeschiderea Cazinoului din Constanța, care a avut loc în luna mai a acestui an, după un amplu proces de restaurare, a marcat un moment de reviriment cultural, arhitectural și nu numai, pentru cel mai mare oraș-port românesc la Marea Neagră. Cu această ocazie, Delia Roxana Cornea, director general al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, și-a lansat volumul “Vilegiatura la malul mării și patrimoniul său arhitectural – Istoria Băilor de Mare și a Cazinourilor din Constanța și Mamaia”. Cartea a apărut după câțiva ani de cercetare, cu peste 10 mii de pagini de arhivă consultate, explică autoarea la Radio România Internațional.

“Am mers cu documentarea de la 1878-1879, deci momentul instaurării administrației românești în Dobrogea (după cucerirea Independenței României – ndr) și mi s-a deschis o lume pe care nici măcar nu o bănuiam, niște adevăruri și niște realități pe care noi, ca și constănțeni, le cunoaștem, dar nu le-am realizat, pur și simplu: lumea vilegiaturii. Cazinoul nu este doar o parte a Constanței, este parte componentă a vilegiaturii la malul mării. Noi toți ne dăm seama că orașul nostru trăiește cu o mai mare intensitate în timpul sezonului, însă puțini știu că, de fapt, Constanța a avut acest destin balnear proiectat încă din momentul instaurării administrației românești.

Încă de la 1861 au fost persoane care au venit în Dobrogea, la băi. Este vorba de deputații Constantin T. Grigorescu și Dimitrie Brătianu, membri ai corpurilor legiuitoare din Principate, și care au venit atunci pentru băi de mare la Kustendjie (vechea denumire în limba turcă a oraşului Constanţa – ndr), care făcea parte din Imperiul Otoman. La vremea respectivă, o călătorie de la București până la Kustendjie dura cam două zile, și nu exista celebrul pod peste Dunăre, deci trebuiau parcurse mai multe etape. Iar deputatul ploieștean Grigorescu lasă un interesant jurnal de călătorie, “Souvenir du Voyage”, care a fost publicat parțial în anii ‘80 de istoricul Petre Ţurlea și în care dă informații despre cum au tras ei la hotelul englez de atunci și cum au făcut băi de mare.”

În decurs de câteva decenii, de la 1880 până pe la 1910, Constanța se dezvoltă si devine un oraș modern. La Mamaia, băile au fost inaugurate oficial în 1906, fiind administrate de o femeie, iar in 1910 a fost deschis noul Cazinou din Constanța, explică Delia Roxana Cornea.

“Din acest moment, istoria cazinoului se împletește cu istoria orașului, cum la fel de bine putem spune că și istoria orașului s-a împletit cu istoria cazinoului. Eu am numit-o perioada cea mai frumoasă a cazinoului, pentru că este o perioadă în care societatea nu era marcată de brutalitatea celor două războaie, nu cunoscuse aceste distrugeri, nici nu se gândea probabil cineva. A existat, într-adevăr, acel moment nefast al războaielor balcanice în 1913. Dar Constanța devenise inima sezonului estival. Au loc fel de fel de manifestări, se deschide cam în aceeași perioadă și cazinoul din Sinaia. Amândouă erau date în administrare fraților Marçay și au loc tot felul de programe de variété care, așa cum apar ele în presa vremii, erau extraordinare, cu personalități artistice aduse din Europa.”

Construirea Cazinoului și a unor băi de mare adecvate au transformat Constanța într-o destinație căutată de protipendada capitalei București. În sezonul estival, orașul de la malul mării concura cu câteva localități montane foarte importante, dintre care Sinaia era cu certitudine regina stațiunilor, adaugă invitata noastră.

“Toată lumea dorea să fie la Sinaia în luna iulie sau în iunie. Dacă nu apăreai la Sinaia, nu existai în înalta societate. Ulterior, astfel de situații se înregistrează și la Constanța: dacă nu erai în timpul sezonului la Constanța, nu era ok. Autoritățile merg pe două segmente: realizarea acestor băi de mare, care trebuiau să răspundă cerințelor actuale moderne, și construirea unor clădiri în care să se organizeze spectacole, piese de teatru și alte distracții”.

In anii ’20 ai secolului trecut, Serviciul Maritim Român începe să deschidă rute spre Istanbul sau spre porturi din Italia și Grecia, ba chiar apare o linie transatlantică.

“Constanța era într-adevăr stațiune balneară, era port comercial, dar iată că prin aceste excursii care sunt puse la dispoziția publicului larg, se diversifică oferta și sunt foarte multe persoane interesate de scurte plimbări, ca de exemplu la Istanbul. Iși cumpărau bilete, se duceau două-trei zile acolo, se întorceau tot așa pe mare. (…) Sunt tot felul de inovații la vremea respectivă. De exemplu, Regina Maria și fiica sa Ileana plecau în anii ‘30 de la casa din Mamaia cu hidroavionul la Balcic. Existau curse regulate care legau Constanța de Balcic.

Ziua de 15 august apare în mod constant celebrată la Constanța. Tradiția fost întreruptă de instaurarea regimului comunist, dar era foarte apreciată ca zi și sărbătorită la Constanța, cu atât mai mult cu cât o mare parte din festivitățile din această perioadă era organizată de Liga Navală Română, pusă sub protecția Casei Regale românești. Constanța era, într-adevăr, polul estival al României la vremea respectivă”, conchide Delia Roxana Cornea.