Pregătirea populaţiei pentru apărare – succes sau eșec?
România are un deficit atât de cadre militare active, cât și de rezervişti. Iar rezerva este într-un proces natural de îmbătrânire, compusă fiind, în principal, din cei care au efectuat serviciul militar, obligatoriu până în 2007, an când a fost suspendat. În România a intrat în vigoare o nouă lege privind pregătirea populaţiei pentru apărare. Potrivit acesteia, tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, băieți și fete, cu domiciliul stabil în România, au posibilitatea să facă – voluntar – un stagiu de pregătire militară de bază de 4 luni, după care vor fi înscriși în rezerva operațională a armatei.
Roxana Vasile, 21.01.2026, 15:45
La jumătatea lunii ianuarie, președintele României, Nicușor Dan, a promulgat o nouă lege privind pregătirea populaţiei pentru apărare. Prima etapă de implementare a actului normativ a fost preconizată pentru perioada februarie-martie. Potrivit legii, tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, băieți și fete, cu domiciliul stabil în România, au posibilitatea să facă – voluntar – un stagiu de pregătire militară de bază de 4 luni: să învețe cum să mânuiască diferite tipuri de arme, să participe la cursuri de orientare în teren, de decontaminare sau de prim ajutor. În acest timp, li se asigură cazarea, hrana şi asistenţa medicală. La finalul stagiului, li se acordă inclusiv o indemnizaţie echivalentă cu trei câştiguri salariale medii brute. Pentru autorități, esențial este, însă, că, după cele 4 luni de pregătire, tinerii vor putea fie să intre într-o selecție pentru a deveni militari profesioniști cu contract de muncă în Armată, fie vor decide să urmeze, în continuare, o şcoală în domeniu sau vor rămâne rezervişti voluntari.
De ce era necesară o astfel de lege în România? Spune colonelul în rezervă Ion Petrescu, jurnalist şi analist militar: ʺO armată puternică înseamnă o societate liberă, în care cetăţenii să îşi poată vedea liniştiţi de parcursul lor profesional, să aibă veniturile asigurate şi o perspectivă optimistă pentru familiile lor. Armata este ceea ce, în mediul rural, reprezintă, dacă vreţi, printr-o comparaţie un pic hazardată, dar necesară, dulăul din ograda fiecărui ţăran bine cumpănit. Pentru că e nevoie, după cum vedem, de o pază a frontierelor statelor care pot cădea pradă unor agresiuni mai ieri inimaginabile. Deci este vorba de o lege promulgată de preşedintele Nicuşor Dan care întăreşte organismul militar naţional şi, în acelaşi timp, serveşte interesului naţional – ca România să rămână o ţară suverană, cu integritatea teritorială asigurată şi, în acelaşi timp, capabilă să îşi menţină statutul de stat membru al NATO şi ţară membră a Uniunii Europene.ʺ
România are un deficit atât de cadre militare active, cât și de rezervişti. Iar rezerva este într-un proces natural de îmbătrânire, compusă fiind, în principal, din cei care au efectuat serviciul militar, obligatoriu până în 2007, an când a fost suspendat. State precum Polonia au intuit, odată cu suspendarea acestui serviciu militar obligatoriu, necesitatea existenţei unei rezerve proaspete, tinere şi permanent instruite. În schimb, în România, din 2007, rezerva nu a mai contat. Actuala lege de pregătire a populaţiei pentru apărare, deci de refacere treptată a rezervei, a fost adoptată în al 12-lea ceas, cu o întârziere pe care unii specialiști militari nu s-au ferit să o descrie drept iresponsabilă.
Ce crede colonelul în rezervă, Ion Petrescu? ʺLa momentul desfiinţării serviciului militar obligatoriu, au fost alte condiţii şi a fost o tendinţă de detensionare a situaţiei militare din Europa. Viaţa a demonstrat că această tendinţă democrată din centrul şi din partea occidentală a Europei nu a fost urmată de măsuri similare în partea răsăriteană, unde o superputere nucleară, mă refer la Federaţia Rusă, a continuat să privească spre statele vecine din perspectiva viziunii vechi, de tip sovietic. Nu putem fi indiferenţi! Pentru simplul fapt că trăim în Europa şi ne dorim la graniţe să avem parte de vecini care să privească constructiv spre un viitor necesar tuturor, cel al cooperării internaţionale. Deocamdată, în diferite alte părţi asistăm la monologuri geopolitice cu consecinţe vizibile.ʺ
După părerea jurnalistului militar, pentru mulți dintre tinerii români, a urma un stagiu de pregătire militară ar însemna să treacă dintr-o zonă de incertitudine, de ceaţă, într-una în care ar simți că abilitățile sau cunoștințele lor contează. Ion Petrescu dă un exemplu: ʺSă ne uităm în realitatea câmpului de luptă şi să observăm că a devenit o constantă folosirea dronelor, folosirea tinerilor care au abilităţi în mânuirea computerelor, deci asistăm şi la o derulare a confruntărilor militare pe planul războiului electronic. E nevoie de minţi antrenate, de minţi pasionate pentru a participa la acest efort, în unităţi dedicate războiului electronic şi dedicate contracarării acţiunilor care ţin de crearea unei stări de confuzie, cum am văzut că s-a întâmplat în alte ţări, o confuzie care nu poate fi favorabilă decât celor cu intenţii de invadare a unor state independente suverane. Deci aportul tinerilor la acest efort naţional va fi unul într-un cadru nou, în care va conta ceea ce ştiu să facă şi ceea ce ar putea să fie deprinşi să realizeze, astfel încât să se simtă utili unităţii din care fac parte, organismului militar naţional şi implicit, apărării României. Nu sunt vorbe mari!ʺ
Rămâne, însă, de văzut, câți tineri, băieți sau fete, între 18 și 35 de ani vor fi dispuși să se înscrie în acest program de pregătire pentru apărare! Sondajele de opinie realizate în ultimii câțiva ani diferă mult și nu ajută la conturarea unui răspuns. Conform “Barometrului de securitate a României” realizat în 2022 de Laboratorul pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) și Academia Română, la întrebarea ʺce ați face, dacă România ar fi atacată?ʺ, doar circa o treime dintre respondenți au răspuns că ar participa cum pot la apărarea ei. Tot atâția ar aștepta, mai întâi, să vadă cum decurg lucrurile, iar cealaltă treime ar fugi sau s-ar ascunde împreună cu familia. Dintre cei care au declarat că nu și-ar apăra țara, majoritatea nu ar face-o pentru că, spun ei, aceasta este treaba militarilor. Alții invocă obligațiile de familie sau declară că nu ar merge la război (cităm) ʺca să apere averile corupților și șmecherilorʺ. Un an mai târziu, în 2023, conform unui sondaj realizat de INSCOP Research, peste jumătate dintre români – 50,5% – declarau că ar lupta pentru patrie, aproape 20% ar emigra și peste 11% s-ar ascunde până la trecerea războiului. În fine, cel mai recent sondaj pe această temă, realizat de Avangarde și publicat la începutul acestui an, arată că jumătate dintre români consideră că ar trebui reintrodus serviciul militar obligatoriu, în timp ce cealaltă jumătate resping idea. În plus, aproape trei sferturi (74%) sunt convinși că, dacă ar fi atacată, România ar fi apărată de NATO.