Întreprinderile sociale din mediul rural

Întreprinderile sociale din mediul rural Alăturarea cuvintelor „economie socială” pare a fi, la prima vedere, o contradicţie. Economia, aşa cum o ştim majoritatea dintre noi, este orientată spre profit şi consum.

Alăturarea cuvintelor „economie socială” pare a fi, la prima vedere, o contradicţie. Economia, aşa cum o ştim majoritatea dintre noi, este orientată spre profit şi consum. Dimensiunea socială, în măsura în care există, nu este imediat evidentă. Cu toatea acestea, economia socială funcţionează în UE şi nu numai. Mai mult decât atât. Ea este un pilon important al economiei europene, reprezentând aproximativ 10% din PIB. Mai mult de 11 milioane de lucrători, adică 4,5% din populaţia activă a UE, au un loc de muncă în economia socială. Există, de asemenea, şi o rezoluţie a PE din noiembrie 2009 care încurajează dezvoltarea întreprinderilor sociale atât ca modele de creştere economică, dar şi ca forme de într-ajutorare comunitară. Elisabeta Varga, consultantă în cadrul fundaţiei NESst, ce oferă consultanţă întreprinderilor sociale, ne dă o definiţie mai detaliată a economiei sociale.

 

S-a dezvoltat ca răspuns la nevoile concrete ale comunităţilor, prin găsirea de soluţii noi la problemele sociale, nevoie care nu sunt acoperite de sectorul public şi privat. Economia socială are ca obiective generarea de locuri de muncă, încurajarea cetăţenilor să participe la rezolvarea unor probleme ale comunităţii. O putem defini şi mai clar în opoziţie cu economia de piaţă, prin referire la scopul ei principal, obţinerea de profit. În sens contrar, economia socială ţinteşte către îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi către oferirea de noi oportunităţi pentru persoanele dezavantajate.”

 

 

De fapt, românilor economia socială nu le este străină. Ea exista şi în timpul regimului comunist sub forma aşa-numitelor cooperative meşteşugăreşti. Dumitru Fornea, membru în Comitetul Economic şi Social European, ne aminteşte:  « Economia socială nu este un concept nou, nici pentru europeni în general, nici pentru noi românii în mod special. Doar că la noi s-a manifestat în alte forme. Ea a început cu conceptul de „cooperaţie” şi prin cooperative. Dar la noi, cooperativele au suferit un eşec prin faptul că statul comunist a pus stăpânire pe această formă de asociere voluntară. În Occident, au existat forme care au înlocuit aceste cooperative, cum ar asociaţiile de lucrători din Spania şi diverse tipuri de fundaţie care azi sunt foarte active în Europa, şi chiar şi în România. Economia socială îşi propune să valorifice resursele umane la maxim şi se axează în primul rând pe om, nu pe profit.”

 

 Marcată mult timp de perioada comunistă, economia socială din România a funcţionat mai greoi după 1990. Cu toate acestea, în 2009, economia socială era un angajator important cu o pondere de 3,3% din total salariaţilor din România. Iar în 2011, devenea deja un sector important al vieţii economice şi sociale unde activau, mai ales, organizaţiile neguvernamentale. În 2009, 69% din entităţile active în economia socială erau înfiinţate de diverse asociaţii şi fundaţii, iar restul de 31% erau deţinute în proprietate cooperatistă. Elisabeta Varga ne oferă, în continuare, exemple de întreprinderi sociale din România. Cele mai multe dintre ele funcţionează la ţară.

 

 „Una dintre acestea este asociaţia „Village Life”, înfiinţată de un grup de tineri care au lucrat înainte în diverse corporaţii şi care, ulterior, s-au întors la valorile satului pe care vor să-l promoveze. Întreprinderea lor socială are ca obiect de activitate turismul rural. Îşi doresc să promoveze această arie, iar pentru asta colaborează cu o serie de gazde din mediul rural care primesc turişti şi le prezintă cum este viaţa de la ţară prin activităţile lor curente. Le prezintă case şi locuri deosebit de frumoase precum şi tradiţii pe cale să dispară. Un alt exemplu este al unei fundaţii din judeţul Sălaj, care, împreună cu autorităţile locale, a creat o întreprindere socială care şi-a propus crearea unui brand turistic pe Valea Barcăului. Fundaţia îi sprijină pe micii producători de miere din zonă.”

 

Fiind un sector atât de important pentru UE, instituţiile comunitare pun la dispoziţia statelor-membre mai multe oportunităţi de finanţare, după cum aflăm de la Dumitru Fornea: „Şi în România chiar în programul european POSDRU e cuprins acest domeniu: dezvoltarea economiei sociale. S-a încercat în perioada 2007-2013 să fie sprijinită economia socială şi sper ca acest suport financiar să continue în următorul exerciţiu bugetar. S-a încercat să se vină în ajutorul întreprinderilor sociale, dar accesarea acestor fonduri presupune o anumită experienţă şi anumite cunoştinţe. De aceea este important să fii asociat, dacă vrei să ai succes când accesezi aceste fonduri europene.”

 

Dar, cu toate că oamenii sunt dornici să se implice într-o întreprindere socială, accesul la bani nu se face întotdeauna uşor. Elisabeta Varga:  „Pentru micii întreprinzători, pentru micile întreprinderi sociale pe care le-am prezentat, accesarea acestor fonduri este foarte grea. De fapt, aceste fonduri sunt inaccesibile pentru ei. În primul rând din cauza co-finanaţării, a contribuţiei proprii la acest proiect şi chiar reprezintă o sumă pe care mulţi dintre antreprenori nu o au. Practic totul se opreşte aici când este vorba de accesarea unor fonduri europene de asemenea natură.”

 

Îmbunătăţirea accesului la finanţare a fost inclusă încă din 2011 în „Iniţiativa pentru antreprenoriatul social”, un plan amplu ale UE inclus în Strategia UE pentru 2020. Cu toate acestea, pentru întreprinzătorii sociali de la ţară, fondurile europene sunt încă o raritate.

 


www.rri.ro
Publicat: 2014-02-19 10:49:00
Vizualizari: 155
TiparesteTipareste