Controverse legate de ora de religie în şcoala românească

controverse legate de ora de religie în şcoala românească Predată pe tot parcursul ciclului preuniversitar – de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a –, religia, ca disciplină şcolară, a fost contestată de unii părinţi şi de o parte a societăţii civile, invocându-se libertatea religioasă.

Predată pe tot parcursul ciclului preuniversitar – de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a –, religia, ca disciplină şcolară, a fost contestată de unii părinţi şi de o parte a societăţii civile, invocându-se libertatea religioasă. Există părinţi care doresc să-şi retragă copiii de la ora de religie, motivându-şi decizia fie prin apartenenţa la o altă religie în afara celei majoritare, fie prin agnosticismul familiei, fie prin referire la anumite lecţii din manual care ar putea dăuna sensibilităţii copilului. Este însă acest lucru permis de lege? Şi dacă da, în ce măsură este şi uşor de pus în practică? ASUR (Asociaţia Secular Umanistă) a iniţiat o campanie tocmai pentru a lămuri aceste aspecte. Părinţii pot, legal, să-şi retragă copiii de la ora de religie. Dar le pune şcoala la dispoziţie o alternativă? Pot urma un alt curs sau măcar pot petrece ora respectivă în altă sală, sub supraveghere, dacă sunt prea mici? Pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări, ASUR a stat de vorbă atât cu părinţi, cât şi cu cadre didactice. Ce au aflat, ne spune acum Monica Beliţoiu, directoarea executivă a asociaţiei.

 

 Mulţi părinţi erau uimiţi, căci nu ştiau ce prevede legea, că îşi pot retrage copiii de la ora de religie. Cei care optau, în general, pentru retragere fie erau de altă religie, fie nu erau de acord cu ceea ce se preda la oră. La fiecare început de an şcolar, am organizat campanii de informare despre prevederile legii în mai multe şcoli chiar şi cu directorii. Unii dintre ei sunt de acord, însă alţii spun că nu am înţeles noi bine legea. În plus, sunt şi directori de şcoli care spun că nu au cum să le permită copiilor să nu asiste la ora de religie când ea este pusă în mijlocul zilei, pentru că nu au săli unde să-i trimită să stea pe parcursul lecţiei. Chiar dacă sunt retraşi de la ora de religie, sunt nevoiţi să rămână în sala de clasă. Sunt şi părinţi care au o înţelegere cu profesorii astfel încât copiii lor să aibă un loc fie la bibliotecă, fie la after-school unde să-şi petreacă ora respectivă.

 

În acelaşi timp, cadrele didactice şi reprezentanţii inspectoratelor şcolare recunosc libertatea părinţilor şi a copiilor de a nu face religie, deşi în legea învăţământului, ea este o disciplină obligatorie, nu opţională. Mihaela Ghiţiu, profesoară de religie la Colegiul Naţional „Ion Neculce” din Bucureşti:  Religia face parte, alături de alte materii, din trunchiul comun de discipline obligatorii. Ceea ce a fost speculat ca fiind opţional este, de fapt, posibilitatea acordată elevilor să nu participe la ora de religie în situaţia în care sunt de altă confesiune sau de altă religie. În acest caz, ei pot participa la ora de religie specifică lor, acolo unde ea se organizează. Programa este specifică fiecărui cult. Există o programă specifică cultului ortodox, alta cultului romano-catolic şi aşa mai departe. Toate aceste programe au avizul Ministerului Educaţiei. În situaţia în care părinţii nu doresc ca al lor copil să urmeze ora de religie, au desigur libertatea de a-i retrage de la ora de religie pe baza libertăţii religioase, căci legea învăţământului este în acord cu Constituţia României. În cazul acesta, media semestrială se încheie, evident, cu o medie în minus.

 

De pildă, elevii romano-catolici sau musulmani se pot retrage de la ora de religie, dacă, în şcoala lor, această disciplină se predă doar conform confesiunii creştin-ortodoxe. Elevii pot să nu participe, dar dacă nu au unde să se ducă, ei rămân în sala de clasă. Profesoara de religie, Mihaela Ghiţiu:   Eu am şi un elev musulman. Nimic nu ne opreşte ca, atunci când avem de studiat elemente legate de religia sa, să nu le prezinte la oră. Nu s-a retras. Şi ori de câte ori consideră că este necesar intervine şi la ora noastră. Nu eu îi închei media, el vine cu notele de la ora de religie, aşa cum o studiază el.

 

Dar tocmai pentru a evita situaţii de genul acesta, ASUR propune ca ora de religie să nu mai fie intercalată printre celelalte ore, ci mutată fie la începutul orarului, fie la sfârşit. În felul acesta, copilul poate pleca mai devreme sau veni mai târziu la şcoală, fără să se mai pună problema supravegherii. Iniţiativa este susţinută de reprezentaţii părinţilor. Mihaela Gună, Preşedinta Federaţiei Asociaţiilor de Părinţi:  Cred că este foarte corect pentru că sunt foarte multe situaţii în care părinţii nu-şi retrag copiii de la ora de religie, indiferent de motivele lor, numai pentru că timp de o oră copilul rămâne nesupravegheat. Prin urmare, alegeau ca el să rămână la oră numai din simplu motiv că în felul acesta copilul rămâne în clasă. Cred că ar fi fost mai normal ca, pe durata desfăşurării orei de religie, să se creeze, prin orar, posibilitatea ca cei care nu doresc să facă religie să participe la un alt curs opţional.

 

În locul unui curs opţional, ASUR propune înlocuirea orei de religie cu una de istorie a religiilor, tocmai pentru ca elevii să ia cunoştinţă cu diversitatea credinţelor. Mihaela Gună susţine această iniţiativă, mai ales că în felul acesta, crede ea, s-ar putea evita predarea anumitor aspecte şocante pentru copiii mai mici: Mi s-ar părea mult mai interesant să învăţăm istoria religiilor sau alte lucruri în locul celor care ţin, de pildă, de ritualul spălării mortului sau să obligi copilul să meargă la biserică. Aş vrea ca ei să înveţe mai mult despre ce înseamnă religia în general şi mai puţin dogmatism. Foarte mulţi copii sunt speriaţi că, dacă nu spun şi nu fac anumite lucruri, îi pedepseşte Dumnezeu. Religia trebuie privită astfel, în opinia mea.

 

Accentuând faptul că elemente de istorie a religiilor se predau atât la ora de istorie generală, cât şi la ora de religie, profesoara Mihaela Ghiţiu adaugă:  Religia propune valori şi dezvoltă virtuţi, îi îndreaptă pe copii spre comuniunea cu semenii. Pe de altă parte, este imposibil să vorbeşti despre virtuţi, fără să vorbeşti şi despre păcatele opuse lor. ASUR pune problema că nu trebuie vorbit despre pedepse, iad sau moarte. Moartea trebuie scoasă în afara societăţii şi trebuie să ştim că nu există. Dar în familiile tradiţionale, atunci când bunicii treceau la cele veşnice, copiii erau aduşi să-şi ceara ultima iertăciune. Este un lucru care face parte din firescul vieţii. Părinţii pot, cu delicateţe, să discute cu copiii despre aceste probleme cu care ei, mai devreme sau mai târziu, se confruntă chiar în familiile lor.

 

Indiferent de motivele pro sau contra predării religiei în sistemul laic şi public de învăţământ, dezbaterea se amplifică. O dovadă este şi recenta iniţiativă parlamentară de a înlocui ora de religie cu una de etică şi cultură civică.


www.rri.ro
Publicat: 2014-03-12 10:25:00
Vizualizari: 153
TiparesteTipareste