Minunata lume a manualelor şcolare

minunata lume a manualelor şcolare Aşa cum Alice, personajul celebru imaginat de Lewis Carrol, explora cu mirare, dar şi curiozitate Ţara Minunilor, tot aşa un grup de cercetători de la Facultatea de Sociologie din Bucureşti a explorat... lumea manualelor.

Aşa cum Alice, personajul celebru imaginat de Lewis Carrol, explora cu mirare, dar şi curiozitate Ţara Minunilor, tot aşa un grup de cercetători de la Facultatea de Sociologie din Bucureşti a explorat... lumea manualelor. În perioada octombrie 2014 - mai 2015, aceştia au realizat un studiu asupra manualelor şcolare de Comunicare in limba română şi de Educaţie civică, pentru clasele I - IV. Ce au descoperit nu au fost neapărat  "minuni" de genul celor găsite de personajul lui Lewis Carrol, ci alte lucruri, la fel de greu de înţeles în contextul secolul XXI: multe stereotipuri de gen şi stereotipuri de vârstă. Cele din categoria primelor ne sunt descrise de Cosima Rughiniş, conferenţiară universitară, aşa cum apar în ilustraţiile prezente în manuale: "Manualele rămân foarte stereotipice pe aceste două linii. Ocupaţiile mamelor adulte sau a femeilor adulte sunt, mai ales, cele de învăţătoare. În abecedare, două treimi dintre femeile care apar ca având o ocupaţie sunt învăţătoare. În societatea reală este evident că lucrurile nu stau aşa. Stereotipurile sunt, mai ales, ocupaţionale. Femeile adulte apar, de asemenea, foarte des în ipostaza "la cratiţă". Chiar la propriu se întâmplă asta: ele apar desenate cu o cratiţă în mână sau aflăm despre ele că au făcut gogoşi, tort sau biscuiţi. În schimb nu aflăm alte lucruri, mai apropiate de realitate. Manualele nu reflectă lumea în care noi azi trăim, din mai multe puncte de vedere. Iar asta e valabil şi în cazul personajelor masculine. Manualele ignoră viaţa de familie a bărbaţilor sau implicarea lor în familie. În schimb sunt prezentaţi aproape exclusiv în ipostaza de aviatori, pădurari, tâmplari."


Desenele sunt anacronice faţă de societatea românească de azi deoarece şi textele pe care le ilustrează sunt la fel. Copiii citesc fragmente din opere literare aparţinând secolelor XIX şi XX. Chiar textele scrise de autoarele manualelor reflectă acest univers stereotipic al femeii-mamă şi învăţătoare, ocazional doctor pediatru. Cum în societatea românească femeile au ocupaţii din cele mai diverse, puţine fiind casnice, iar taţii contribuie la creşterea copiilor şi la treburile gospodăriei, de ce apar, totuşi, aceste stereotipuri în manuale? Cosima Rughiniş: "La nivel de imaginar colectiv şi de discurs cu privire la feminitate şi masculinitate, ele se regăsesc. E adevărat că în societatea românească actuală nu cred că există aşteptarea ca o fată sau o femeie să nu lucreze. Din acest punct de vedere, manualele sunt în discrepanţă. Şi această discrepanţă provine nu doar din universul literar de secolul XIX inclus în aceste manuale, dar şi dintr-o inerţie a reprezentările. Neîndoios şi aceste manuale sunt făcute sub diverse constrângeri de timp sau de bani. Şi nici nu cred că şi-a pus cineva problema să facă aceste manuale să fie în concordanţă cu viaţa actuală a copiilor."


Pe lângă stereotipurile de gen, manualele de şcoală primară conţin şi stereotipuri de vârstă, stereotipuri considerate încă şi mai periculoase de către sociologi. Cosima Rughiniş: "În România, stereotipurile de vârstă sunt mult mai puternice şi mult mai puţin discutate, sunt invizibile şi mi se pare că nu stârnesc aceleaşi emoţii ca cele de gen. Noi ca femei şi unii din bărbaţii cu care lucrăm au un puseu de indignare când văd aceste stereotipuri de gen absolut rizibile. Dar un moşnegel cu baston şi o bunicuţă cu băsmăluţă pot părea adorabili. Asta se întâmplă în condiţiile în care România, ca mai toate ţările europene, trece printr-o criză demografică. În acest context, persoanele vârstnice sunt excluse şi la propriu din activităţi sociale, dar şi din imaginarul colectiv. Manualele, din păcate, contribuie la această criză a vârstnicilor. Ei nu sunt portretizaţi ca persoane active. În toate manualele în care ne-am uitat  - şi am studiat toate abecedarele, toate manualele de educaţie civică şi aproape toate manualele de clasa a IV-a de română, cu o singură excepţie - nu am găsit decât o singură reprezentare unde bunicii erau portretizaţi într-o ipostază activă: mergeau la munte. În rest, bunicii stau pe fotliu, stau pe bancă, poartă ochelari, nu aud bine...


În ciuda acestor stereotipuri pe care copiii le întâlnesc încă de la primul lor contact cu şcoala, sociologii nu cred că ele vor influenţa în vreun fel alegerea profesiei, în viitor. Impactul lor e mult mai insidios, însă, aflăm tot de la Cosima Rughiniş: "Pericolul nu constă în faptul că fetele vor avea ca model femeia casnică. Nu modelele de rol sunt o problemă. Fetele şi băieţii se inspiră din societate, din filme, de la cei din jurul lor... Pericolul se referă la credibilitatea pe care o transmit diverse persoane, femei sau bărbaţi.  De pildă, femeile din mediul de afaceri. Uneori când vedem o femei-om de afaceri, uneori simţim că este mai puţin credibilă ca un bărbat-om de afaceri. În unele manuale de educaţie civică sunt capitole despre lideri şi despre ocupaţii în care apar numai băieţi. Aceste cazuri sunt excepţii, nu le consider reprezentative, dar prezenţa lor în manuale par să reflecte un anumit imaginar şi din cauza asta, cred că femeile vor suferi de un minus de credibilitate atunci când vor ajunge politicieni, manageri, oameni de afaceri."


După cercetarea manualelor de şcoală primară, sociologii din cadrul Masteratului de Cercetări Sociologice vor continua studiul "Alice în Ţara Manualelor", explorând  cărţile dedicate gimnaziului şi liceului.



www.rri.ro
Publicat: 2015-09-30 10:39:00
Vizualizari: 99
TiparesteTipareste