Rușii pe teritoriul românesc în primul război mondial

rușii pe teritoriul românesc în primul război mondial În primul război mondial, România a fost aliata Franței, Angliei și Rusiei.

În primul război mondial, România a fost aliata Franței, Angliei și Rusiei. Înfrântă în campania din 1916 în sud, armata română se retrăgea în est, în Moldova, unde un milion de militari ruși erau mobilizați pentru a rezista atacurilor germano-austro-ungare. Însă în decurs de un an și câteva luni, militarii ruși staționați în România treceau de la ordine la anarhie.


Istoricul Șerban Pavelescu de la Institutul de Studii Politice Apărare și Istorie Militară a editat volumul "Aliatul inamic". Cartea cuprinde memoriile inedite în limba română scrise de doi generali ruși, Nikolai A. Monkevitz și Aleksandr N. Vinogradski, care s-au aflat pe frontul românesc în anii 1917-1918. Cei doi generali ruși descriu starea de lucruri din război, relații interumane, fragmente de realitate cotidiană. 

Șerban Pavelescu a explicat alegerile făcute de România în anii Marelui Război, aflată între Germania și Rusia, care a intrat în luptă alături de Antanta, deși era parte a Triplei Alianțe.  "România nu voia să se alieze cu Rusia, România avea o istorie de mefiență față de Rusia. România chiar aderase la Tripla Alianță pentru a găsi o soluție de balansare față de amenințarea și riscul de securitate militar pe care îl reprezenta Rusia. Pe de altă parte însă România voia să se alieze cu Franța, după cum România voise să se alieze cu Germania în 1883 și trebuise să înghită pilula amară austro-ungară. Dar România voia să se alieze cu Franța și Marea Britanie și așa a trebuit să înghită pilula rusă."

            

Așa începea o aventură româno-rusă pe muchie de cuțit, o alianță ținută în viață de francezi. 

Șerban Pavelescu: "Relațiile de comandament au fost cât de cât corecte, în anumite situații dar nu întotdeauna, și aceste situații au fost destul de sinuoase, cu multe suișuri și coborâșuri. Ceea ce a făcut ca alianța să meargă totuși fără defecțiuni majore până la revoluția din februarie 1917 au fost prezența și diligențele necontenite ale misiunii militare franceze conduse de generalul Henri Mathias Berthelot. Ea a făcut, pe lângă opera de înzestrare și instruire a armatei române, de recuperare și refacere a armatei române în anii 1916-1917, și opera de bune oficii cu marele aliat rus. 

Aceste bune oficii au fost supravegherea transporturilor de echipamente, muniții și alte furnituri de război care veneau pe o cale ocolită la Murmask și străbăteau întregul teritoriu rus până în România. Erau membri ai misiunii militare franceze prezenți în fiecare nod de cale ferată făcând posibile acele transporturi în condițiile în care prioritare erau nevoile frontului rus."

            

Însă alianța româno-rusă se formase pe suspiciune din partea română și pe aroganță din partea rusă. 

Șerban Pavelescu cu detalii: "Rușii, atunci când au intrat în război, le-au comunicat francezilor că pentru ei frontul românesc era un non-sens și că era imposibil să fie apărat. După opinia lor, ceea ce solicitaseră românii și se angajaseră aliații, și anume menținerea frontului din sud, era imposibil de făcut. Rușii și-au fixat linia frontului ideală pentru ei pe râul Siret. A mai fost lentoarea cu care trupele ruse au intervenit în luptă în condițiile în care armata română se lupta să facă față și să țină trecătorile Carpaților și după aceea să țină aliniamentele de pe râurile Jiu și Olt. Rușii au venit mult prea târziu pentru bătălia Bucureștiului. Iar pe frontul de sud din Dobrogea au trimis câteva trupe de sacrificiu, între care s-a evidențiat eroica divizie sârbă care și-a pierdut aproape jumătate din efective în lupte care nu au schimbat soarta războiului."

            

Alianța româno-rusă funcționa cu sincope, însă cei doi generali ruși arată că militarii lor din România erau bine pregătiți, bine hrăniți și îngrijiți, aveau armament și muniții suficiente și nu căzuseră victime epidemiilor de febră recurentă și tifos exantematic. Însă revoluția din februarie 1917 avea să schimbe totul. Ea aducea dezintegrarea armatei ruse din cauza propagandei bolșevice și a abolirii de către guvernul provizoriu rus a disciplinei și ierarhiei militare. Ofensiva germano-austro-ungară din vara anului 1917 era oprită prin eforturile supraomenești ale armatei române, în timp ce în nord, în Ucraina, unități întregi ruse dezertau din fața armatelor Puterilor Centrale. 


Șerban Pavelescu arată că, în scurt timp, fragila alianță româno-rusă se va transforma într-o dușmănie feroce:

"Armata rusă, de la aliat, devine o chestiune imponderabilă nesigură, iar în toamna anului 1917 va deveni de-a dreptul un inamic. Mare parte din aceste trupe ruse se regăsesc în spatele frontului, o mare concentrare de trupe ruse se găsea în zona Nicolina, deasupra Iașiului. Agitația bolșevică formată acolo, comitetele revoluționare create după octombrie 1917, amenințau structurile politice și administrative ale statului român. 

De aici și până la conflict era doar un pas care se va face în iarna anului 1917-1918 când trupele române vor fi nevoite să intervină, în cele din urmă, împotriva fostului aliat pentru a-l evacua de pe teritoriul României. Așa se va ajunge în 1918 la adevărate bătălii între trupele române și ruse, trupele române încercând să împiedice trupele ruse să părăsească frontul cu echipamentele și armamentul și muniția. În spatele frontului, lipsa de disciplină, dezorganizarea, agitația revoluționară transformau acele trupe ruse în bande de jefuitori care distrugeau totul în cale."

            

La sfârșitul primului război mondial, istovite, Rusia și România vor merge în direcții opuse și vor rămâne neprietene: Rusia va alege regimul comunist, iar România democrația liberală. 


www.rri.ro
Publicat: 2020-11-16 14:15:00
Vizualizari: 204
TiparesteTipareste