Rezistența franceză în România în cel de-al doilea război mondial

rezistența franceză în românia în cel de-al doilea război mondial	România a intrat în cel de-al doilea război mondial în vara anului 1941 după ce în 1940 suferise o triplă amputare teritorială. În iunie 1940,

România a intrat în cel de-al doilea război mondial în vara anului 1941 după ce în 1940 suferise o triplă amputare teritorială. În iunie 1940, Uniunea Sovietică anexa Moldova dintre Prut și Nistru denumită Basarabia și Bucovina de Nord. În august 1940, era rândul Ungariei să anexeze o parte a teritoriului românesc, jumătatea de nord a Transilvaniei și Maramureșul. Iar în septembrie 1940 venea al treilea val al șocului amputărilor, Bulgaria ocupa Dobrogea de sud sau Cadrilaterul. Criza profundă care a urmat a dus la înlăturarea de pe tron a regelui Carol al II-lea și la instaurarea dictaturii legionaro-antonesciene. Noul regim a reorientat România către alianța condusă de Germania nazisă și către războiul împotriva SUA, Marii Britanii și Uniunii Sovietice.


Ruinarea sistemului de tratate de pace de la sfârșitul primului război mondial fusese posibilă numai după ce Franța, principala artizană a sistemului de la Versailles, căzuse în iunie 1940. Prăbușirea Franței a însemnat aruncarea Europei în cel mai distructiv război de până atunci soldat cu zeci de milioane de morți și cu uriașe pagube materiale. Europa intra sub controlul Germaniei naziste și va fi nevoie de aproape 5 ani de eforturi militare susținute pentru ca regimul hitlerist să fie învins.


În acei ani grei, unii oameni nu s-au dat bătuți. Cu toate că totul părea pierdut și lupta inutilă în fața unui adversar mult prea puternic, ei au dovedit că micile acțiuni se pot dovedi importante. Povestea a trei cetățeni francezi curajoși, rezidenți în România, care nu s-au lăsat copleșiți de vitregia timpurilor ne este spusă de istoricul Oana Demetriade de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități.  "Este vorba despre un grup de cetățeni francezi care în România care se pregătea de război au decis cu mult curaj să facă spionaj. Făceau spionaj pentru Franța liberă, făceau spionaj pentru englezi. În centrul poveștii este o doamnă, Henriette Sümpt, o franțuzoaică devenită cetățean român în urma căsătoriei cu doi cetățeni români, succesiv, stabilită în România în 1928. Ea a vrut să facă ceva pentru țara ei care deja semnase armistițiul cu Germania. Ea găsește un canal de legătură cu Special Operations Executive de la Istanbul și începe să le transmită informații englezilor de acolo. Nu știa că acel canal era supravegheat de Serviciul Special de Informații român."


Henriette Sümpt era secretară la biroul din București al celebrei agenții de știri franceze Havas. În preajma începerii războiului, începând cu anul 1940, ea a început să folosească bazele de date ale agenței pentru a furniza informații Franței și Marii Britanii. A început prin a da informații despre mișcările armatei germane din România: însemne militare, numere de înmatriculare ale vehiculelor militare, tipul de armament pe care îl vedea, traseele pe care se deplasau trupele germane, numărul lor. Henriette Sümpt se plimba prin cartierul Floreasca din București de unde putea vedea mișcările avioanelor germane de pe aeroportul Băneasa. De asemenea, ea a călătorit și în alte orașe precum Galați, Râmnicu Sărat, Focșani, Bacău, Iași, Botoșani, toate către granița de est a României. 

Oana Demetriade.  "Ea, împreună cu un ziarist francez, Maurice Négre, reușește să facă o mică rețea de spioni și să trimită niște desene. Pare banal sau haios. Erau niște frunze, niște căprioare, un cățel, un șarpe care erau de fapt însemnele camuflate ale unităților militare germane staționate în România care mergeau pe frontul din Balcani și se pregăteau să meargă și spre URSS."


Însă acțiunile ei și ale grupului nu rămân neobservate. Va fi în curând arestată dar va beneficia de clemență. Oana Demetriade.  "Întreaga rețea a fost descoperită, membri ei au fost arestați, la insistențele germanilor. Henriette a fost prima arestată. La percheziție i s-a descoperit un material informativ. Agentul SSI care o arestează o descrie într-o frază: era o femeie frumoasă, foarte inteligentă, cu un spirit de observație extraordinar, cu talent la desen, care a fost foarte calmă în momentul în care a fost arestată păstrându-și stăpânirea de sine. S-a făcut un proces foarte rapid, într-o lună toată afacerea a fost încheiată. Maurice Négre a fost eliberat în câteva luni prin intervenția statului francez, Henriette a rămas în închisoare. A trecut prin mai multe închisori, în special prin penitenciarul de femei de la Mislea. Soții ei, care în continuare îi purtau o afecțiune deosebită, au ajutat-o să facă memorii către conducătorul statului și, prin acesta, către regele Mihai pentru a fi grațiată. Din 10 ani de muncă silnică i s-a comutat pedeapsa la un an de închisoare și a fost eliberată pe 22 august 1944, fără nicio legătură cu ce avea să se întâmple a doua zi, pe 23 august 1944."


Povestea Henriettei Sümpt va continua și după război. A devenit soră de caritate și maseuză la centrele de recuperare a sportivilor. A fost urmărită de Securitatea comunistă și caracterizările făcute ei de informatori sunt în general pozitive. În 1959, la intervenția celui de-al treilea soț român care reușise să plece în Franța și a rudelor ei de acolo, i s-a acordat pașaportul și s-a repatriat. Alături de Henriette Sümpt și Maurice Négre merită amintit și numele lui Jean Paul Lenseigne, cel de-al treilea jurnalist francez din curajosul grup care și-a apărat țara și convingerile cu determinare.


www.rri.ro
Publicat: 2021-09-13 14:14:00
Vizualizari: 90
TiparesteTipareste