Calea Victoriei, incursiune în istoria unei ulițe domnești

Poate cel mai cunoscut drum din București este Calea Victoriei – o importantă arteră din centrul capitalei, care se întinde de la Piața Națiunilor Unite până la Piața Victoriei (unde se află clădirea Guvernului României) și având o lungime de 2700 de metri.

Ion Puican, 22.12.2024, 17:01

Calea Victoriei este una dintre cele mai vechi artere ale Bucureștiului – înainte de domnia voievodului Constantin Brâncoveanu (1654-1714, domnind între anii 1688-1714), artera nu exista, fiind denumită în parte Drumul Brașovului și o altă porțiune fiind cunoscută ca Ulița Mare spre Sărindar.

Din unirea celor două drumuri a rezultat strada de astăzi în 1692, deschisă de către domnitorul Constantin Brâncoveanu sub numele de Podul Mogoșoaiei – aceasta a fost o uliță domnească, asigurând legătura între moșia voievodului de la Mogoșoaia și palatul domnesc de lângă Curtea Veche, din capătul uliței. Astfel, noua arteră devine drumul principal al capitalei – aici se vor construi case boierești, biserici, hanuri (care vor deveni mai târziu hoteluri), prăvălii, magazine de lux, cafenele, restaurante sau instituții de stat.

Strada a avut la început traverse de lemn, ca mai apoi să fie pavată cu piatră, iar în 1882 au apărut primele instalații electrice din București în fața Palatului Regal de pe Calea Victoriei. Denumirea de „Calea Victoriei” a fost dată acestei arte după ce la 8 octombrie 1878 armata română și-a făcut intrarea triumfală în capitală pe acest drum, după victoria din Războiul de Independență (1877-1878).

Despre istoria bogată a acestei vechi ulițe domnești, Calea Victoriei, de la denumirea sa la originile acestei artere, am stat de vorbă cu coordonatorul Compartimentului de Istorie Modernă și Contemporană din cadrul Muzeului Municipiului București, Camelia Ene:

„Iată că această denumire, „Calea Victoriei”, incursiunea în istoria unei ulițe domnești, poate să pară la prima vedere, un subiect desuet. Dar nu este, pentru că este o arteră foarte importantă a orașului, prima arteră, primul ax sud-nord al orașului, al acestei așezări importante, încărcată de istorie.

Calea Victoriei are un nume cu o rezonanță aparte. Se referă la pur și simplu victoria pe care armatele române au obținut-o în anul 1878, în urma Războiului de Independență. Dar Calea Victoriei este mult mai veche. Este prima cale trasată în timpul domnitorului Brâncoveanu, care a reușit să unească porțiuni din mahalalele aflate pe ulițe șuvăite, așa cum spuneau călătorii străini, și să meargă spre Mogoșoaia, locul unde el ridica un palat, palatul personal.

Trebuia să existe o legătură între Curtea Domnească și casa lui, locuința lui, dar bineînțeles că trecea și prin apropierea caselor beizadelelor sau fiilor acestuia.”

Cum este această arteră azi? Camelia Ene asemuiește Calea Victoriei cu o doamnă elegantă:

 „Calea Victoriei, așa cum o vedem astăzi, este o stradă pe care, atunci când mergem, încărcați de problemele personale, probabil că uităm să vedem frumusețea caselor. O consider o doamnă elegantă pentru că ne arată prin arhitectura sa atât de multe stiluri care se îmbină. Gustul pe care l-au avut comanditarii pentru arhitectura apuseană.

Avem stilurile eclectic, francez, Art Nouveau, baroc, neo, baroc. Avem atât de multe clădiri care pur și simplu ne copleșesc cu frumusețea, dar și cu faptul că sunt impunătoare. Poate dacă ne-am opri în dreptul uneia dintre ele și ne-am pune întrebarea cine a locuit aici? Când a fost ridicată? Această curiozitate, ne-ar determina să căutăm în arhive cum s-a născut Calea Victoriei.”

Cum s-a născut Calea Victoriei?

„Calea Victoriei s-a format de la sud spre nord. Mari familii care au creat acest oraș sunt oameni care au clădit istoria acestei străzi prin casele care au fost ridicate, dar să știți că noi vedem o parte din ele care au fost ridicate pe locul altor case. Strada se formează din dreptul Bisericii Sfântul Spiridon Vechi.

Din Piața Națiunilor Unite până-n Piața Victoriei. Traversează o zonă cu case vechi, dintre care amintim cea mai importantă, și anume Casa Prager sau Calea Victoriei numărul 9. Acesta este locul în care, în timpul Revoluției de la 1821, a fost ucis Bimbașa Sava (comandant al arnăuţilor, mercenari de origine albaneză, care îi protejau pe domnitor şi pe boieri).

Mergând pe Calea Victoriei, pe aceeași parte, pe partea stângă, să nu uităm Palatul CEC, ridicat la 1900 pe locul Hanului Ioan cel Nou, în locul Librăriei Socec, ridicată la 1856, care va deveni Hotel de France.

Blocul magazinului Victoria, care a fost ridicat pe la 1930 într-un frumos stil Art Deco. Pe partea dreaptă, Palatul Poștelor, impunător, care datează tot de la 1900, va găzdui din anul 1972 Muzeul Național al României, patrimoniul acestui muzeu. … Sunt multe case cu istorie pe Calea Victoriei.

Să nu uităm că această cale a fost unită de Brâncoveanu. Ulița dinspre Sărindar a fost unită cu Calea Brașovului, care pornea de la intersecția cu Elisabeta spre nord. Și în 1878, după ce la 8 octombrie 1878, armata română a defilat victorioasă pe Calea Victoriei, după Războiul de Independență, denumirea va fi de Calea Victoriei, deci „Podul Mogoșoaiei” se va transforma în „Calea Victoriei”.”

Calea Victoriei rămâne unul dintre cele mai importante repere ale capitalei, din punct de vedere istoric, comercial, arhitectural și stilistic, politic și cultural. Pe această arteră întâlnim clădiri importante la nivel local sau național, printre care Muzeul Național de Istorie a României, Palatul CEC,  Palatul Regal (MNAR), Ateneul Român, Cercul Militar Național, Muzeul Colecțiilor, Casa Enescu sau unele dintre cele mai de lux magazine sau hoteluri ale capitalei.