Fețele noi ale armelor vechi

Armele sunt, ca orice obiect gândit de mintea umană şi făcut de mâna umană, mărturii ale creativităţii, ale imaginaţiei şi ştiinţei.

Steliu Lambru, 31.03.2019, 11:45

Armele
sunt, ca orice obiect gândit de mintea umană şi făcut de mâna umană, mărturii
ale creativităţii, ale imaginaţiei şi ştiinţei. Deşi ele sunt instrumente de
ucis, fie pentru a vâna ori, mai tragic, pentru a purta războaie, ele nu
încetează să exercite admiraţia celor care apreciază performanţele lor şi
măiestria execuţiei. Multe muzee prestigioase deţin şi colecţii impresionante
de arme şi ele sunt expuse publicului. Prin menirea lor, muzeele restaurează şi
conservă armele ca pe obiecte oarecare de patrimoniu, ale memoriei, chiar dacă
de ele se leagă amintirile dureroase din trecut ale tragediilor.

La Muzeul
Naţional de Istorie a României se continuă comemorarea centenarului primului
război mondial prin expunerea unor arme folosite în timpul conflagraţiei de
acum un secol. Din patrimoniul tehnico-militar al muzeului specialiştii în
restaurare şi conservare au scos exponate aflate în stare de deteriorare pe
care le-au recondiţionat şi expus. L-am întrebat pe restauratorul Paul Popa cum
se restaurează o armă. Expoziția Fețele noi ale armelor vechi conține arme din primul război
mondial și se bazează foarte mult pe restaurarea acestor artefacte. A restaura
arme este același lucru cu a restaura orice fel de obiect pe suport metalic,
dar la restaurarea armei e nevoie și mai mult de cunoașterea părții tehnice, de
înțelegere a ei. Am restaurat toată arma în sine, mecanismul inclusiv. În
primul rând se face demontarea armei iar după aceea se restaurează piesă cu
piesă. Procedura înseamnă curățirea de rugină și a produșilor de coroziune și
după aceea o ungere și o întreținere periodică a lor.

Expoziţia
Feţele noi ale armelor vechi oferă publicului ocazia de a vedea de aproape
obiecte care au schimbat destine a milioane de de oameni. Restauratorul Bogdan
Mladin s-a referit la conceptul expoziţional pe care l-a alcătuit împreună cu
colegul său, Paul Popa. Cei doi organizatori au intenţionat să includă în
expoziţie nu numai arme ci şi alte părţi ale echipamentului militar, aşa cum a
fost casca de pompieri Adrian care a salvat milioane de vieţi. De asemenea,
pentru a fi mai personală, organizatorii au adăugat o dimensiune emoţională
prin expunerea a două jurnale ale unui militar.

Avem o gamă largă de arme, de la pistoale semiautomate la
revolvere, carabine, puști, inclusiv mitraliere. Ca piesă mai specială avem
mitraliera Chauchat, model 1915, este o mitralieră de producție franceză și a
fost adusă în înzestrarea armatei române în anul 1916, odată cu misiunea
franceză. La ea am lucrat cel mai mult, a avut și cele mai mari probleme,
inclusiv piese lipsă, și acest lucru ne-a pus la încercare și partea de
construcție, adică zona de armurerie. Restaurarea a fost posibilă în cele din
urmă, am avut și modele și am putut replica piesele lipsă. În mare parte cam
toate armele expuse au avut probleme de acest gen. Sunt și arme capturate, avem
inclusiv un revolver de producție rusească Nagant, model 1895, avem și pistoale
semiautomate Steyr de producție germană, deci sunt arme din mai multe zone de
proveniență, și capturi și achiziții ale armatei române. Avem și câteva
elemente de muniție, inclusiv baionete. Am încercat să le împerechem, să adugăm
lângă armă și baioneta aferentă. Avem și casca model Adrian, cască adusă în
1916 în dotarea armatei române de către misiunea franceză. Am mai expus elmente
de muniție, tuburi de cartușe, inclusiv două jurnale ce au aparținut unui
soldat român.

L-am mai
întrebat pe Bogdan Mladin dacă armele expuse au fost folosite şi să prezinte o
scurtă istorie a traseului lor, de la armă de război de pe front până la
statutul de exponat din vitrina unui muzeu. Ca să fim siguri că au fost folosite cred că ar fi trebuit
o expertiză balistică să ne dăm seama dacă au fost folosite. Bănuim că da, au
fost folosite în mare parte. Ele erau într-o stare destul de avansată de
degradare. În anii ’70 au intrat în custodia Muzeului Național de Istorie a
României prin transferarea de la alte muzee și starea lor nu era una prea
fericită. A necesitat restaurarea pentru ca ele să fie expuse în fața
publicului. Mai sunt și alte arme care au ajuns și în alte expoziții din țară.
Avem o colecţie impresionantă de arme dar care ies din tipicul acestei
expoziții. Aici regăsim arme strict din perioada primului război mondial, în
colecția Muzeului Național de Istorie avem arme cam din toate perioadele istorice
și ele pe parcurs vor intra în laboratorul de restaurare și vor fi bineînțeles
înfățișate și publicului.

Armele
atrag şi astăzi şi nu vor înceta să atragă pentru că ele sunt parte a
civilizaţiei şi culturii societăţilor omeneşti. Şi cu cât apar alte generaţii
noi de arme mai performante, cu atât creşte interesul asupra celor vechi. Iar
curiozitatea umană nu rămâne niciodată fără subiecte care s-o satisfacă.